Articole

Pisicile sunt foarte atașate de teritoriul lor de-acasă, iar majoritatea animalelor noastre de companie duc o viață foarte protejată cu o rutină extrem de predictibilă care nu implică călătoriile departe de casă. Pentru majoritatea pisicilor, o vizită la veterinar este o experiență copleșitoare. Pisica este scoasă din mediul ei ambiental familiar, pusă într-o mașînă zgomotoasă, transportată la clinică veterinară, dusă într-o recepție unde există mirosuri puternice ale altor animale și oameni și, mai apoi, dusă într-o sala de examinare unde o persoană nefamiliară o examinează și-i administrează diferite tratamente. Oricare dintre aceste chestiuni poate fi stresantă și, atunci când sunt cu toate laolaltă, nu e de mirare că pisica voastră să se simtă speriată sau stresată.

Pentru majoritatea pisicilor, o vizită la veterinar este o experiență copleșitoare. Pisica este scoasă din mediul ei de viață familiar, pusă într-o mașînă zgomotoasă, dusă cu mașînă la clinică veterinară, scoasă în sala de recepție unde sunt mirosuri puternice de la alte animale și oameni și apoi dusă într-o sala de consultații unde o persoană cu care nu este familiarizată o examinează și-i administrează diferite tratamente. Oricare dintre aceste lucruri poate fi stresant, iar atunci când toate sunt experimentate laolaltă, nu e de mirare că pisica voastră este atât de speriată și nervoasă.

Această este o tema extinsă care include o varietate de opțiuni terapeutice, incluzând remedii pe baza de plante, remedii homeopate, suplimente nutritive, etc. Există puține studii controlate care să ateste că oricare dintre aceste tratamente sunt eficiente la animalele de companie. Deși același lucru se poate spune și despre majoritatea medicamentelor utilizate în terapia comportamentală, cele mai multe dintre acestea s-au dovedit a fi cel puțîn eficiente în terapia comportamentală umană. Mai mult de atât, deoarece aceste produse conțîn ingrediente „naturale”, pot există variații mari în puritatea, calitatea, nivelul de activitate și eficacitate de la un producător la altul și de la un lot la altul.

Terapia cu esențe florale sau terapia florală a fost dezvoltată de către medicul Edward Bach în timpul anilor 1930. În decursul anilor de practică, Dr. Bach și-a dezvoltat convingerea că oamenii ar putea fi grupați în funcție de stările lor emoționale și că aceste emoții erau principala cauza a multora dintre bolile lor. În căutările sale de a găși o terapie pe baza de plante pentru fiecare grup în parte, Edward Bach și-a îndreptat atenția spre extractele diferitelor specii de flori. Esențele florale sunt prin urmare extracte de flori, fiecare dintre acestea crezându-se că ajută la echilibrarea unei anumite trăsături emoționale anume sau a tipului de personalitate la oameni. Ulterior, medicii veterinari au investigat dacă există posibilitatea că esențele florale să fie utilizate pentru ameliorarea stresului emoțional și anxietății la animale.

Pisicile sunt extrem de atașate de teritoriu, astfel că îndepărtarea de această baza sigură nu este o chestiune pe care să o suporte cu ușurință! Călătoria în mașînă, avion sau alte forme de transport uman poate fi o experiență extrem de stresantă din toate punctele de vedere, în parte deoarece pisica nu mai deține controlul propriei experiențe.

În prezent, sunt utilizate numeroase medicamente pentru a trata problemele de comportament ale animalelor de companie. Pentru a stabili dacă tratamentul medicamentos poate fi luat în considerare, în primul rând este esențial să se determine diagnosticul și cauza problemei. Medicamentele sunt indicate atunci când tehnicile de modelare a comportamentului de unele singure este prea puțîn probabil să amelioreze problema, în cazurile care nu au răspuns cu succes la terapia comportamentală sau în cazurile în care ar putea fi dificil sau periculos să se intervină fără ajutorul medicamentelor. În acele cazuri în care pisica este excesiv de anxioasă sau manifestă comportamente care i-ar putea fi dăunătoare ei însăși sau altora, medicamentele pot fi indicate din considerente umane. În unele cazuri, cum ar fi cele în care ar putea există anomalii la nivelul receptorilor și neurotransmisiei cerebrale, medicamentele ar putea fi o parte necesară a protocolului de terapie pentru facilitarea funcției cerebrale mai normale.

Pentru ce facem testarea în mod uzual înainte de vaccinare? Cele mai comune teste pentru bolile virale feline pentru care noi efectuăm testarea înainte de vaccinare sunt virusul leucemiei feline (FeLV) și virusul imunodeficienței feline (FIV).

Ce virusuri testăm în mod frecvent la pisici? Testarea virusurilor feline, în mod tipic, cuprinde testarea pentru virusul leucemiei feline (FeLV), virusul imunodeficienței feline (FIV) și coronavirusul felin.

Nu este decât un mit faptul că pisicile care trăiesc exclusiv în casă nu trebuie să fie vaccinare împotriva bolilor infecțioase. Deși ducând un stil de viață exclusiv de interior este categoric mai sigur și mai lipsit de pericole per ansamblu decât traiul în mediul exterior, iar traiul în casă contribuie la o speranța de viață mai mare, bolile infecțioase importante pisicesti pot găși pisicile oriunde.