Cum sunt utilizate medicamentele pentru modificarea comportamentului la pisici?
În prezent, sunt utilizate numeroase medicamente pentru a trata problemele de comportament ale animalelor de companie. Pentru a stabili dacă tratamentul medicamentos poate fi luat în considerare, în primul rând este esențial să se determine diagnosticul și cauza problemei. Medicamentele sunt indicate atunci când tehnicile de modelare a comportamentului de unele singure este prea puțîn probabil să amelioreze problema, în cazurile care nu au răspuns cu succes la terapia comportamentală sau în cazurile în care ar putea fi dificil sau periculos să se intervină fără ajutorul medicamentelor. În acele cazuri în care pisica este excesiv de anxioasă sau manifestă comportamente care i-ar putea fi dăunătoare ei însăși sau altora, medicamentele pot fi indicate din considerente umane. În unele cazuri, cum ar fi cele în care ar putea există anomalii la nivelul receptorilor și neurotransmisiei cerebrale, medicamentele ar putea fi o parte necesară a protocolului de terapie pentru facilitarea funcției cerebrale mai normale.
Câteva dintre tipurile de afecțiuni în care medicamentele ar putea fi utilizate includ tulburările compulsive, marcarea cu urină la pisici, tulburările de deficit de atenție, epilepsia și cazurile în care pisicile manifestă anxietate, fobii sau discontrol comportamental.
Deși medicamentele ar putea contribui la îmbunătățirea rezultatelor în anumite cazuri de probleme de comportament, programul de management comportamental este cel necesar pentru obținerea unui comportament dorit și, în ultima instanța, rezolvarea problemei. Dimpotrivă, fără ajutorul medicamentelor, educarea și modificarea comportamentală pot fi impracticabile (de exemplu, atunci când pisica este excesiv de anxioasă).
Ce medicamente sunt autorizate pentru uz veterinar?
Până în prezent, câteva dintre medicamentele utilizate în terapia comportamentală veterinară au fost aprobate pentru a fi utilizate la animalele de companie. În afară sedativelor, numai clomipramina, fluoxetina și selegilina au fost autorizate pentru a fi utilizate la câini în America de Nord. Majoritatea medicamentelor utilizate în problemele de comportament ale animalelor sunt medicamente umane, astfel că dozele, efectele secundare și aplicabilitatile pentru animale au fost extrapolate din uzul uman. Astfel de medicamente pot fi utilizate sub strictă supraveghere a medicului vostru veterinar și este posibil să vi se solicite semnarea unui formular care atestă consimțământul vostru informat pentru un astfel de uz. Fiecare caz cu probleme comportamentale trebuie să fie manageriat și tratat în mod individual. Medicamentele sunt specifice fiecărui pacient și nu trebuie să fie transferate altor animale de companie din casă sau, în niciun caz, utilizate de proprietari.
Medicamentele care ar putea fi eficiente pentru anumite probleme comportamentale la pisici sunt:
- Antihistaminicele
- Medicamentele anti-anxietate (anxiolitice)
- Benzodiazepinele
- Buspirona
- Propranololul
- Clonidina
- Antidepresivele
- Progestinele
- Sedativele
- Stimulentele
- Anticonvulsivantele
- Selegilina
- Antagonistii NMDA
Cum sunt utilizate antihistaminicele în terapia comportamentală?
Antihistaminicele pot fi utile în terapia comportamentală pentru efectele lor antipruriginoase (anti-mâncărime) și sedative. Ele au fost utilizate la animalele de companie pentru a le seda înainte de călătoria cu mașînă, la animalele care se trezesc și mișună pe timpul nopții și în cazul unor forme de zgâriat compulsiv și de automutilare.
Antihistaminicele au efect sedativ, mai ales în timpul primelor câtorva zile de terapie. Ele sunt contraindicate la animalele de companie care ar putea fi predispuse la retenție urinară (de ex., bolile de prostată), glaucom, boală tiroidiană, boală cardiacă sau boală hepatică.
Cum și când sunt utilizate medicamentele anti-anxietate în terapia comportamentală?
În funcție de tipul de medicament utilizat, medicamentele anti-anxietate pot avea efect în câteva ore de la începerea terapiei sau pot avea nevoie de o săptămâna sau mai mult pentru a-și realiza efectul. Efectele secundare variază cu tipul și clasa de medicamente utilizate, variind de la creșterea poftei de mâncare și stare de sedare până la agitație cu ușoară sau fără stare de sedare. Orice medicament anti-anxietate poate reduce teamă sau frică până la un așa punct încât unii pacienți devin mai încrezători, mai îndrăzneți și chiar agresivi (dezinhibare). Benzodiazepinele, buspirona și propranololul sunt cele mai uzuale medicamente anti-anxietate folosite în problemele comportamentale veterinare.
Ce sunt benzodiazepinele și de ce sunt ele utilizate?
Pentru anxietate, marcarea cu urină, fobiile la zgomote, agresiunea indusă de frică, frică generalizată, trezirile pe timpul nopții și în unele tulburări de panică, medicamentele anti-anxietate de tipul benzodiazepinelor (de ex., diazepamul, oxazepamul, alprazolamul) pot fi utilizate. Datorită debutului rapid și duratei relativ scurte de acțiune, aceste medicamente sunt în principal utilizate în situațiile previzibile care ar putea genera anxietate temporară și mai puțîn pentru problemele prezente pe termen lung sau în plină desfășurare. Că urmare a posibilității apariției dependenței și a efectelor de tip bumerang (de ex., înrăutățirea problemei odată cu întreruperea medicamentului), întreruperea treptată a medicației este recomandată după ce pacientul a fost supus terapiei continue (o perioada mai lungă de timp). Funcția hepatică trebuie să fie monitorizată înainte și în timpul terapiei din cauza potențialului acestor medicamente de a genera afectare hepatică, în special la pisici.
Fiecare pacient trebuie să fie atent monitorizat în ceea ce privește orice efecte nedorite sau neașteptate asupra sănătății sau comportamentului.
Benzodiazepinele pot cauza sedare și stimularea apetitului, iar unii pacienți pot deveni chiar mai agitați sau mai anxioși atunci când este inițiată terapia. Aceste efecte, de regulă, ar trebui să se remită în câteva zile. Aveți în vedere să raportați imediat medicului vostru veterinar, orice modificări comportamentale neașteptate sau orice probleme medicale, cum ar fi diminuarea apetitului sau apariția vomelor.
Ce este buspirona și de ce este utilizată?
Buspirona este un medicament anti-anxietate care nu generează sedarea pacientului și care este utilizat în anumite forme de teamă, anxietate și marcare cu urină. Nu stimulează apetitul și nu a fost asociată cu vreun efect secundar major. Că și în cazul altor medicamente anti-anxietate, buspirona poate suprimă inhibițiile asociate fricii și poate duce la o intensificare a agresivității. Buspirona poate necesită câteva săptămâni pentru a-și atinge efectul și, că urmare, nu este utilizată în tratamentul anxietatilor situaționale temporare.
Ce este propranololul și de ce este utilizat?
La om, medicamentul cardiac propranolol a fost utilizat pentru a diminua anxietatea situațională fără a cauza sedare. Medicamentul acționează prin blocarea unora dintre efectele fizice care acompaniază frică. În teorie, dacă animalul de companie nu-și manifestă efectele fizice ale fricii, semnele comportamentale sunt mai puțîn probabil să fie manifestate. Frecvența cardiacă este încetinită, tensiunea arterială scade și tremurăturile sau diareea care ar putea fi asociate fricii sunt reduse. Propranololul nu trebuie să fie utilizat la pacienții cu probleme cardiace, respiratorii sau hepatice.
Ce este clonidina și de ce este utilizată?
Clonidina este autorizată pentru tratamentul hipertensiunii (tensiunea arterială crescută), dar poate avea și efecte anti-anxietate deoarece blochează noradrenalina, care cauzează multe dintre reacțiile fizice la frică. Poate fi utilizată în asociere cu inhibitori ai recaptarii serotoninei, fiind administrată cu 1,5-2 ore (până la de 2 ori pe zi) înaintea situațiilor generatoare de anxietate, cum ar fi anxietatea de separare, fobiile la zgomote, lătratul nocturn sau fobiile de furtună.
Cum și când sunt utilizate antidepresivele?
Majoritatea antidepresivelor acționează prin generarea de modificări la nivelul substanțelor chimice de la nivelul creierului, denumite serotonină și/sau noradrenalina. Aceste substanțe chimice transmit semnale între celulele creierului (neurotransmițători). Având în vedere că fiecare antidepresiv poate avea un efect ușor diferit asupra neurotransmițătorilor, fiecare dintre aceste medicamente au utilizări ușor diferite și efecte secundare ușor variate. Antidepresivele sunt utilizate pentru a trata pulverizarea sau marcarea cu urină la pisici, incontinență urinară, anxietatea de separare, tulburările de panică, tulburările de somn și unele forme de agresivitate. Aceste medicamente, în general, sunt utilizate pe termen lung. Toate antidepresivele necesită câteva săptămâni pentru a-și atinge efectul complet și, că urmare, nu pot fi utilizate doar la nevoie. După o utilizare pe termen lung, ele vor trebui să fie întrerupte treptat (se va reduce doză cu câteva 25% la fiecare 2-3 săptămâni). Este important de reținut că, deși terapia comportamentală de sine stătătoare poate duce la ameliorarea majorității bolilor de comportament, medicamentele pot contribui la îmbunătățirea rezultatelor, dar, în general, nu ameliorează problema de comportament că atare. Antidepresivele nu trebuie să fie utilizate cu selegilina, amitrazul, narcoticele sau tramadolul și cu excepția situațiilor rare și controlate, nu trebuie să fie niciodată utilizate concomitent cu alte antidepresive.
Antidepresivele acționează prin generarea de modificări la nivelul substanțelor chimice ale creierului.
În prezent, există două medicamente antidepresive autorizate pentru tratamentul anxietății de separare. Primul este clomipramina (Clomicalm produs de Novartis Animal Health), care, de asemenea, poate fi utilizat în tulburările compulsive și repetitive, fobii și tulburările de anxietate la câini. Acest medicament este de asemenea autorizat pentru a fi utilizat la pisicile în problemele asociate pulverizarii cu urină. Clomipramina, că și imipramină și amitriptilina, este un antidepresiv triciclic. Însă, clomipramina are o mai mare influență asupra serotoninei decât alte antidepresive triciclice, ceea ce o face utilă în tratamentul tulburărilor compulsive. Amitriptilina (care în prezent nu este aprobată pentru a fi utilizată la animalele de companie) are efecte antihistaminice mai mari și a fost utilizată în terapia unor forme de durere cronică. Efectele secundare pot fi reprezentate de uscarea gurii, retenția urinei, sedare sau constipație, mai ales în timpul primelor zile de terapie. Aceste medicamente ar trebui să fie evitate sau utilizate cu prudență la pacienții cu glaucom, convulsii și boli cardiace.
Al doilea medicament mai nou autorizat pentru tratamentul anxietății de separare este fluoxetina (Reconcile, produs de Elanco Animal Health) care aparține unei clase de medicamente cunoscute că inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei. Alte medicamente incluse în această clasa sunt paroxetina, sertralina, fluvoxamina și citalopramul. Aceste medicamente pot fi, de asemenea, utilizate în tratamentul tulburărilor compulsive, de panică, de anxietate, fobiilor și în cazul marcajului cu urină. Fluoxetina poate fi, de asemenea, utilă în unele forme de agresivitate. Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei pot avea un efect calmant, dar, rareori, cauzează sedare. Alte efecte secundare pot include diminuarea apetitului, pierderea în greutate, deranjamente gastrointestinale sau stare de agitație.
Un alt tip de antidepresiv, trazodona, poate fi util în tratamentul anxietății la câini în principal că terapie adjuvantă sau suplimentară cu alte antidepresive. Această poate fi un ajutor util în terapia anxietății generalizate, anxietății de separare, unor forme de agresiune între câini și a fobiilor de furtună sau pentru a favoriza și intensifica calmarea pacienților cum se întâmplă în momentele în care sunt spitalizați.
Ce sunt progestinele și când sunt ele utilizate?
Progestinele, care sunt hormoni feminini, au fost folosite pentru a trata o varietate de probleme de comportament. Ele au un efect general de calmare și pot fi utilizate în tratamentul agresivității, marcajului cu urină și a toaletajului compulsiv. De asemenea, ele sunt utilizate pentru a reduce comportamentele masculine, cum ar fi marcajul cu urină și montarea (tendința accentuată de a se monta). Progestinele pot provoca efecte secundare grave, incluzând diabetul și suprimarea măduvei osoase, a glandelor suprarenale și a sistemului imunitar, precum și cancer mamar. În consecință, ele sunt, în general, utilizate numai la anumiți masculi castrați, în cazurile în care alte tratamente nu au fost eficiente. Pacientul trebuie să fie monitorizat îndeaproape pe toată durata tratamentului.
Cum și când sunt utilizate sedativele?
Sedativele au efecte generalizate asupra comportamentului, cauzând în principal sedare. Ele pot fi utile în tratamentul vocalizării excesive, a fobiilor la zgomote, a tulburărilor de somn, precum și pentru a controla anxietatea și excitabilitatea asociată evenimentelor, cum ar fi călătoriile cu mașînă, ajustarea gherutelor sau vizitelor la medicul veterinar. Ele sunt, de asemenea, eficiente în prevenirea grețurilor. Ele nu trebuie să fie utilizate la pacienții cu convulsii, boli hepatice sau probleme cardiace și pot provoca uscarea gurii sau retenție urinară.
Cum și când se utilizează stimulentele?
Stimulentele, de tipul metilfenidatului sunt utilizate pentru tulburările de deficit de atenție la om. Deși rar, unii câini care au perioade scurte de atenție, sunt dificil de dresat, manifestă comportamente repetitive sau sunt extrem de activi și prezintă anumite dificultăți în a fi liniștiți pot avea tulburări de deficit de atenție. Deoarece aceste medicamente sunt stimulente, ele, în general, cauzează o creștere a frecvenței cardiace și a nivelului de activitate. Însă, la animalele de companie hiperactive, ele, de fapt, au efectul opus, ducând la un pacient mai calm cu o frecvența cardiacă mai redusă.
Cum și când sunt utilizate anticonvulsivantele?
Anticonvulsivantele de tipul fenobarbitalului, bromurii de potasiu și unele benzodiazepine sunt utilizate pentru a ține sub control convulsiile. Având în vedere faptul că anumite părți ale creierului controlează comportamentul, un atac în aceste părți ale creierului ar putea provoca modificări bruște și bizare ale comportamentului, care apar și dispar fără vreun stimul aparte. Dacă o convulsie focalizată este suspectată a fi cauza comportamentului neobișnuit, anticonvulsivantele pot fi eficiente.
Anticonvulsivantele au fost, de asemenea, utilizate că monoterapie sau în combinație cu alte medicamente pentru anumite stări de anxietate, tulburările de panică și de somn. Anticonvulsivantele mai noi, cum ar fi levetiracetamul, carbamazepina și gabapentinul sunt, de asemenea, utilizate în unele forme de terapie comportamentală, adesea în combinație cu alte medicamente, pentru posibilele tulburări convulsive și când durerea localizată la nivelul nervilor este o posibilă cauza.
Ce este selegilina și când este utilizată?
Selegilina (Anipryl, produs de Pfizer Animal Health) este autorizată pentru utilizarea la câini în tratamentul sindromului de disfuncție cognitivă, precum și în controlul semnelor clinice ale bolii Cushing. Semnele disfuncției cognitive sunt cele ale dezorientarii asociate senilitatii, incluzând scăderea capacității de reacție la proprietari, modificarea ciclurilor somn-veghe și murdărirea casei (pacientul nu-și mai face necesitățile în locurile permise, ci în locuri neobișnuite și netolerate). Medicamentul cunoscut că inhibitor ale monoamino-oxidazei B (MAO-B) poate susține neurotransmisia dopaminei și noradrenalinei, care se poate diminua odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, poate ameliora disfuncția cognitivă prin protejarea celulelor creierului și diminuand radicalii liberi (A se vedea materialele informative privind Problemele Comportamentale ale Pisicilor Senioare și Disfuncția Cognitivă a Pisicii Senioare).
Selegilina este autorizată pentru a fi utilizată în tratamentul sindromului de disfuncție cognitivă.
Selegilina (Selgian, produs de Ceva Sante Animal Health) este, de asemenea, utilizată în stările de anxietate cronică într-o serie de studii europene. Se pare că este foarte utilă la acei pacienți cu anxietate îndelungată la care există atât semne comportamentale, cât și fizice, cum ar fi modificarea ciclurilor somn-veghe, deranjamente gastrointestinale, modificări ale apetitului și murdărirea casei generată de anxietate.
Selegilina nu trebuie să fie utilizată cu alți inhibitori MAO, cum ar fi amitrazul, narcoticele, medicamente care ar putea duce la creșterea tensiunii arteriale, cum ar fi efedrină, fenilpropanolamina sau antidepresivele triciclice, cum ar fi clomipramina și amitriptilina, și inhibitorii recaptarii serotoninei, de tipul fluoxetinei. Selegilina a fost utilizată în tratamentul tulburărilor emoționale cu componente ale anxietății generalizate, în special în cazurile în care bunăstarea fizică a fost afectată (ex., somnul, apetitul, toaletajul). Selegilina nu este autorizată pentru utilizarea la pisici, dar medicamentul poate fi eficient în controlarea semnelor disfuncției cognitive și la pisici.
Ce sunt antagonistii NMDA și cum sunt ei utilizați?
Aceste medicamente, cum ar fi memantina și dextrometorfanul, pot ajută în tratamentul tulburărilor compulsive atunci când antidepresivele de tipul clomipraminei sau fluoxetinei că monoterapie nu sunt eficiente.
Medicamentele comportamentale nu doar îmi sedeaza animalul de companie?
Multe dintre medicamentele comportamentale care au fost utilizate în trecut sunt sedative, care au efecte ample asupra organismului pacientului, cât și efecte secundare. Recent, specialiștii în comportament și-au îndreptat atenția spre medicamentele umane care au efecte mai specifice asupra individului. De exemplu, folosind medicamentele antidepresive, adesea, noi putem trata panică și fobiile fără a compromite comportamentele social, de joacă sau explorare.
Ce teste sunt necesare anterior utilizării medicamentelor?
Înainte că medicamentele să poată fi luate în considerare, pisica trebuie să beneficieze de o evaluare amănunțită și completă (ex., examinarea fizică, testele de diagnostic) pentru a exclude eventualele probleme medicale care ar putea contribui la existența problemei de comportament și pentru a se asigura că nu există contraindicații pentru terapia medicamentoasă. Aceste teste ar trebui să includă un profil biochimic general al sângelui, hemoleucograma completă și analiză completă de urină. Analizele de sânge suplimentare, incluzând profilul tiroidian sau o electrocardiogramă (ECG) pot fi necesare dacă este suspectată o problema. Pentru anumite medicamente, monitorizarea poate fi necesară pe toată durata tratamentului.
Care sunt efectele secundare și contraindicațiile?
Cu excepția acelor medicamente autorizate pentru uz veterinar, efectele secundare, efectele adverse și contraindicațiile sunt în cea mai mare parte extrapolate din literatură umană de specialitate. Având în vedere că numărul animalelor de companie tratate cu aceste medicamente este relativ redus, probleme noi pot apărea și fiecare pacient trebuie să fie atent monitorizat în ceea ce privește eventualele efecte nedorite sau neașteptate asupra sănătății sau comportamentului. Pentru unele dintre medicamente, efectele fizice și comportamentale observate în primele câteva zile, fie că sunt problematice sau de dorit, pot fi un efect secundar temporar care ar putea să se remită odată cu continuarea terapiei. Pot dura săptămâni sau chiar luni până când efectele comportamentale complete ale anumitor medicamente să fie observate.