Ce virusuri testăm în mod frecvent la pisici?
Testarea virusurilor feline, în mod tipic, cuprinde testarea pentru virusul leucemiei feline (FeLV), virusul imunodeficienței feline (FIV) și coronavirusul felin.
Ce boli cauzează aceste virusuri?
Virusul leucemiei feline (FeLV) este una dintre cele mai importante virusuri infecțioase la pisici. FeLV este responsabil pentru un număr de boli la pisici, incluzând și leucemia.
Virusul imunodeficienței feline (FIV) este un alt virus specific pisicilor. FIV reduce capacitatea sistemului imunitar al pisicii de a răspunde la alți agenți infecțioși.
Peritonită infecțioasă felină (PIF) este o boală cauzată de o tulpină mutantă a coronavirusului felin. PIF poate cauza o varietate de semne clinice incluzând producerea sau acumularea de lichid în cavitățile abdominală și toracică.
Informații suplimentare și detaliate privind aceste boli va sunt oferite în cadrul materialelor informative ce se adresează acestora și care sunt deja publicate.
Când este indicată testarea pentru aceste virusuri?
Există o serie de motive pentru a recomandă testarea pentru FeLV și FIV.
Există o serie de motive pentru a recomandă testarea pentru FeLV și FIV. Țînând cont de faptul că ambele afecțiuni pot fi asociate cu o largă varietate de boli, incluzându-le pe cele care se manifestă cu disfuncție a măduvei osoase și sistemului imunitar, testarea pentru FeLV și FIV este recomandată cu fermitate ori de câte ori o pisica este bolnavă. Testarea ar putea fi recomandată și din alte motive. Exemplele includ testarea unei pisici care a intrat în contact cu o altă pisica cu status necunoscut pentru FeLV sau FIV sau testarea unei noi pisici înainte de a fi adoptată și introdusă într-o casă cu alte pisici.
… testarea sanguină de rutină pentru coronavirusul feline nu-și dovedește utilitatea din punct de vedere clinic.
Țînând cont de faptul că numărul de pisici expuse la și că urmare purtătoare de anticorpi pentru coronavirusul felin este ridicat (estimat a fi până la 30% din populația generală și de până la 80% din pisicile din crescătorii), dar procentul de pisici care realmente dezvoltă PIF este foarte mic, testarea sanguină de rutină, foarte probabil să nu-și dovedească utilitatea din punct de vedere clinic. Că urmare, testarea este în general limitată la acele pisici la care un diagnostic de PIF reprezintă o suspiciune puternică că urmare a altor informații clinice și a datelor de laborator care susțîn această suspiciune. Ocazional, crescătoriile sau casele cu mai multe pisici care-și doresc să-și mențînă un status de „liber de coronavirus felin” pot solicită testarea de ruitna pentru coronavirusul felin.
Ce teste sunt utilizate pentru a detecta infecțiile cu virusul leucemiei feline?
Testele de screening FeLV vizează depistarea antigenului viral (proteină virală) într-o proba de sânge. Medicul vostru veterinar poate efectua un test de screening pentru FeLV în propria clinică folosind un kit de testare special de tip ELIȘA. Aceste kituri conțîn anticorpi pentru virusul leucemiei feline, o proteină specială care recunoaște în mod specific antigenul viral și se combină cu acesta. Kitul de testare include un indicator de culoare cu anticorpul, astfel că atunci când anticorpul se combină cu antigenul FeLV să se producă o modificare de culoare.
Un rezultat pozitiv al testului de screening este un indicator al viremiei sau al prezenței virusului. Totuși, un anumit procent din pisici este capabil să elimine virusul din organismul lor, astfel că această viremie ar putea să nu fie permanentă. Întrucât nici un test nu este 100% sigur întotdeauna și că urmare a eventualei viremii tranzitorii, este deosebit de important că un rezultat pozitiv la testare să fie confirmat, mai ales la o pacienta care este clinic sănătoasă.
O astfel de testare de confirmare, de regulă, se realizează la un laborator veterinar de referință. Testarea poate implică un test de tip IFA (reacția indirectă a anticorpilor imunofluorescenti) care detectează prezența antigenului viral asociat celulelor.
Un rezultat pozitiv la testul IFA indică prezența virusului și că pisica nu este susceptibilă să elimine virusul FeLV din organismul ei.
Testele de diagnostic mai recente de tip PCR (reacția de polimerizare în lanț) care detectează materialul genetic viral a fost, de asemenea, conceput pentru a confirmă infecțiile cu FeLV. Aceste teste de tip PCR nu par să aibă prea multe avantaje față de testele de tip ELIȘA atunci când sunt utilizate pentru a evalua probele de sânge pentru prezența virusului.
Ce teste sunt utilizate pentru a detecta infecțiile cu virusul imunodeficienței feline?
Testele de screening pentru FIV urmăresc prezența unui răspuns imun…
Testele de screening pentru FIV urmăresc prezența unui răspuns imun (anticorpii) împotriva virusului dintr-o proba de sânge. Testele de screening pentru FIV pot fi efectuate în clinică medicului vostru veterinar folosindu-se kiturile de testare speciale de tip ELIȘA. Aceste kituri conțîn o proteină (antigenul) care se leagă cu anticorpii contra FIV. Kitul de testare include un indicator de culoare cu antigenul, astfel că atunci când antigenul se combină cu anticorpul contra FIV apare o modificare de culoare.
… un rezultat fals-negativ dacă pacientul a contractat boală virală de un timp foarte scurt.
Există o corelație bună între prezența anticorpilor (și în consecință, a unui rezultat pozitiv la testare) și infecția cu FIV. Cu toate acestea, este important că un rezultat pozitiv al testului de screening să fie confirmat, mai ales în cazul unei pisici clinic sănătoase, deoarece nici un test nu este 100% sigur întotdeauna. Este deosebit de important să rețineți că anticorpii maternali contra FIV de la pisicile-mame infectate pot afecta rezultatele la pisoii cu vârste mai mici de 6 luni. Acești pisoi, adesea, nu sunt infectați cu FIV, dar statusul lor viral trebuie să fie clarificat prin retestare după vârstă de 6 luni sau după 60 de zile de la prima testare. Mai mult, având în vedere că acest test urmărește în mod specific prezența anticorpilor contra FIV, ce necesită timp că sistemul imunitar al pisicii să-i producă, un singur test FIV poate produce un rezultat fals negativ dacă pacienta a contactat boală virală de un timp foarte scurt. Că urmare, retestarea peste 2 luni poate fi indicată dacă există un eventual istoric al unei potențiale expuneri recente la virus, cum ar fi plăgile recente produse în urmă luptelor cu alte pisici sau expunerea la o pisica fără proprietar.
Pentru FIV, testarea de confirmare se efectuează la un laborator veterinar de referință. Această infecție este confirmată prin analizarea unei probe de sânge pentru prezența anticorpilor contra FIV folosindu-se un protocol cunoscut că procedura Western Blot.
Testele de diagnostic mai recente de tip PCR care detectează materialul genetic viral au fost de asemenea concepute pentru a confirmă infecțiile cu FIV. Utilitatea clinică a acestui tip de test se află în prezent în curs de revizuire.
Este foarte important să înțelegeți că pisicile infectate fie cu FeLV, fie cu FIV pot trăi mulți ani.
Este foarte important să înțelegeți că pisicile infectate fie cu FeLV, fie cu FIV pot trăi mulți ani. În funcție de motivul inițial care a adus la testare, un rezultat confirmat pozitiv al testării trebuie să fie considerat numai un indiciu al infecției și nu în mod obligatoriu boală.
Ce teste sunt utilizate pentru a detecta infecțiile virale de tip PIF?
Testarea pentru PIF este oarecum mai problematica. PIF se datorează unei tulpini mutante a coronavirusului felin, dar expunerea la oricare tulpină de coronavirus felin va avea că urmare producerea unui răspuns imunitar (anticorpi). Nu există nici un test de sânge care să facă distincția între anticorpi produși contra tulpinii non-PIF de coronavirus și tulpină ce provoacă PIF de coronavirus. Pentru a complică și mai mult diagnosticul, un rezultat negativ al testului de sânge pentru anticorpii contra coronavirus nu înseamnă că pisica n-ar putea avea PIF, deoarece concentratiile detectabile de anticorpi pot fi reduse la pisicile aflate în faza terminală a bolii.
Chiar și testele mai noi de tip PCR care au fost concepute pentru a detecta materialul genetic viral nu reușesc să facă distincția cu acuratețe între diferitele tulpini de coronavirus. Deși informațiile combinate extrase din istoricul clinic, datele de laborator și trăsăturile caracteristice ale oricărui lichid prezent în cavitățile abdominale sau toracice pot susține diagnosticul de peritonită infecțioasă felină, diagnosticul definitiv de PIF continuă să se bazeze pe examinarea histologica a țesuturilor afectate sau a constatărilor post-mortem.