Centrele de Control si Preventie ale Bolilor, Centrul de Medicina Veterinara si Administratia Hranei si a Medicamentului din Statele Unite se mentin ferme si unite in ceea ce priveste pozitia lor (care se bazeaza pe date foarte solide) potrivit careia hranirea pisicilor cu hrana cruda este periculoasa atat pentru pisica, cat si pentru apartinatorul uman al acesteia. Cel mai recent studiu, intreprins din 2011 pana la sfarsitul lui 2012, a realizat o verificare a hranelor crude destinate animalelor de companie disponibile in comert in ceea ce priveste prezenta bacteriilor care au potentialul de a cauza imbolnaviri.

Cu ajutorul medicamentelor moderne si a echipamentului sofisticat, riscurile asociate anesteziei generale si a chirurgiei sunt minime pentru pacientul sanatos.

Chiar daca, de regula, pisicile aterizeaza in picioare, totusi ele pot suferi leziuni in cadere. Companionii umani prevazatori ai pisicoaselor trebuie sa fie pusi in tema cu problemele care are putea aparea atunci cand felina lor, curioasa si teribilista, face un salt. Luxatiile, fracturile osoase, traumatismele craniene, toracice si abdominale pot aparea atunci cand pisicile cad de la inaltime.

Chilotoraxul este o afectiune relativ rara la pisica in care lichidul limfatic sau limfa sau chilul se acumuleaza in cavitatea pleurala. Cavitatea pleurala este situata intre pulmoni si foita interna care tapeteaza peretele toracelui. In mod normal, in acest spatiu este prezent un lichid transparent in cantitate numai de aproximativ 5 ml. Rolul acestui lichid este de a mentine lubrifiata suprafata pulmonilor astfel incat ei sa nu adere sau sa se lipeasca de peretele toracelui. Atunci cand se produce chilotoraxul, pana la un litru de lichid se poate acumula in acest spatiu.

Anemia este un termen medical care face referire la un numar redus de celule rosii ale sangelui circulante (RBC), la o concentratie scazuta de hemoglobina (Hb), sau la ambele. Nu este o boala ca atare, ci mai degraba este rezultatul unor alte procese de boala sau afectiuni. Hemoglobina transporta oxigenul catre celulele si tesuturile corpului, astfel ca un pacient anemic va suferi simptome asociate lipsei de oxigen.

Exista o multitudine de boli si afectiuni care cauzeaza voma. Uneori, cauza este evidenta, cum ar fi cazul unei pisici care incepe sa verse dupa ce a mancat cine stie ce din cosul de gunoi din bucatarie. Diagnosticul este deranjament gastric sau gastrita datorata „indiscretiei alimentare” (consumul unor alimente inadecvate).

Testul Baermann al fecalelor este un test special care detecteaza anumite tipuri de paraziti sau „viermi”. Multi dintre paraziti isi disemineaza ouale in fecalele gazdei lor. Infectia cu acesti paraziti poate fi diagnosticata cu un test simplu de „flotatie a materiilor fecale” in care fecalele sunt examinate la microscop in ceea ce priveste prezenta oualor de paraziti (a se consulta materialul informativ privind Flotatia fecalelor). Insa, unii paraziti elimina larve in loc de oua, in fecale. Aceste larve nu pot fi detectate prin tehnica de flotatie a fecalelor, astfel ca o tehnica speciala denumita „Baermann” este necesara pentru a diagnostica infectia.

Flotatia fecalelor este un test veterinar de rutina utilizat pentru a diagnostica parazitii intestinali sau „viermii”. Testul detecteaza ouale parazitilor adulti care traiesc in interiorul organismului si isi elimina ouale la exterior raspandindu-le in fecalele gazdei lor. Unii dintre acesti paraziti sunt ca niste viermi, in timp ce altii sunt organisme unicelulare (alcatuite dintr-o singura celula), minuscule denumite protozoare. Majoritatea parazitilor traiesc in intestine, dar cativa traiesc in alte parti ale corpului.

Glanda tiroida este localizata in apropierea trahei, chiar sub laringe. Este o glanda pereche care este responsabila pentru productia de hormoni tiroidieni. Hormonul tiroidian major care este produs de glanda tiroida este tiroxina (T4). O cantitate mica dintr-un alt hormon, triiodotironina (T3), este, de asemenea, produsa de glanda tiroida. Hormonii tiroidieni au efecte la distanta in organism, in esenta guvernand rata metabolica a organismului.

Raportul urinar proteina:creatinina este un test simplu care masoara cat de multa proteina este pierduta de la nivel renal. Este utilizat pentru a determina daca un animal de companie sufera de o boala renala grava. Testul consta in masurarea cantitatii de proteina si creatinina din aceeasi proba de urina si exprimarea diferentei dintre cele doua valori ca raport.