Chilotoraxul la Pisici

De Dr. Rocsana Timotin, 4 Decembrie 2017

Ce este chilotoraxul?

Chilotoraxul este o afectiune relativ rara la pisica in care lichidul limfatic sau limfa sau chilul se acumuleaza in cavitatea pleurala. Cavitatea pleurala este situata intre pulmoni si foita interna care tapeteaza peretele toracelui. In mod normal, in acest spatiu este prezent un lichid transparent in cantitate numai de aproximativ 5 ml. Rolul acestui lichid este de a mentine lubrifiata suprafata pulmonilor astfel incat ei sa nu adere sau sa se lipeasca de peretele toracelui. Atunci cand se produce chilotoraxul, pana la un litru de lichid se poate acumula in acest spatiu.

Atunci cand diagnosticul de chilotorax a fost formulat, s-au dezvoltat doua anormalitati:

  1. Este prezenta o efuzie sau acumulare pleurala. Acest lucru inseamna ca o cantitate anormala de lichid s-a acumulat in spatiul pleural care inconjoara pulmonii. Aceasta acumulare limiteaza capacitatea pisicii de a destinde complet pulmonii, fortandu-o sa respire rapid si superficial. In unele cazuri, aceasta afectiune duce la insuficienta respiratorie si moarte.
  2. Lichidul din spatiul pleural care in mod normal este transparent a fost inlocuit cu chilul, un lichid alb laptos ce provine de la nivelul cisternei sau canalelor toracice. Acest lichid special si unic se formeaza din drenajul limfatic al tractului intestinal si este bogat in trigliceride, care-i confera o culoare particulara si o compozitie chimica aparte. In mod normal, canalul toracic transporta limfa sau chilul spre o vena mare denumita vena cava craniala pentru a fi procesata mai departe de organism. In cazul chilotoraxului, limfa sau chilul este drenat in spatiul pleural in loc de vena cava craniala.

Unele pisici sunt mai predispuse la a dezvolta chilotorax?

Pisicile de rasa pura, mai ales siamezele si himalaienele, pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta chilotorax. Masculii si femelele par a prezenta o incidenta similara a bolii.

Care sunt semnele clinice ale chilotoraxului?

Principalul semn clinic al chilotoraxului este respiratia dificila sau laborioasa. Unele pisici par ca „isi tin respiratia” deoarece se inregistreaza o intarziere intre inspiratie si expiratie. In mod interesant, tusea este, adesea, primul semn al chilotoraxului la unele pisici. Tusea, nu este in mod normal raportata in cazul altor cauze de efuzie pleurala. Aceasta ar putea fi un indiciu important al chilotoraxului deoarece sunt relativ putine cauze ale tusei la pisica in comparatie cu omul sau cainele.

Daca lichidul se acumuleaza lent in spatiu pleural, pisica este capabila sa se adapteze sau sa compenseze pana cand afectiunea ii poate pune viata in pericol.

In unele situatii, semnele clinice ale bolii ascunse, cum ar fi o tumora sau insuficienta cardiaca, le pot eclipsa pe cele ale efuziei pleurale. Ocazional, proprietarii nu observa nicio alta modificare decat depresia sau intoleranta la efort. Acest lucru se intampla daca lichidul se acumuleaza lent in spatiu pleural, iar pisica este capabila sa se adapteze sau sa compenseze pana cand afectiunea ii poate pune viata in pericol.

Stim ce-l cauzeaza?

In unele cazuri, chilotoraxul poate fi cauzat de o trauma sau de o presiune crescuta exercitata in canalul toracic sau vena cava. Traumatismul poate cauza ruptura canalului toracic sau acesta poate deveni permeabil. Traumatismele provocate de automobile sau prin caderi de la inaltime (dintr-un copac sau de la etaj) si care lezeaza cavitatea toracica sunt cele mai comune cauze de chilotorax traumatic. Presiunea crescuta de la nivelul ductului toracic sau a venei cave poate aparea datorita insuficientei cardiace congestive, infectiei cu viermi ai inimii (dirofilarioza cardiaca), bolii fungice sau a tumorilor intratoracice.

Daca cauza nu poate fi identificata dupa procedurile de diagnostic corespunzatoare, afectiunea este denumita chilotorax idiopatic. Mai mult de 50% din toate cazurile de chilotorax se plaseaza in aceasta categorie.

Cum este diagnosticat chilotoraxul?

Medicul vostru veterinar poate suspecta faptul ca pisica voastra are chilotorax, daca exista un istoric de traumatism al toracelui sau alte boli ale cavitatii toracice, iar pisica are dificultati in respiratie sau tuseste. Cand se efectueaza ascultatia toracelui (ascultarea toracelui cu ajutorul stetoscopului), lichidul acumulat va face ca sunetele cardiace si pulmonare sa se auda estompat sau infundate. Cu scopul de a se ajunge la diagnosticul definitiv de chilotorax, urmatoarele teste sunt, de obicei, efectuate:

Radiografiile toracice – Acest test va confirma prezenta lichidului in cavitatea toracica, dar nu poate stabili ce tip de lichid este.

Analiza lichidului – O mica cantitate de lichid este extrasa din cavitatea toracica prin punctie toracica sau toracocenteza. In primul rand, este notata culoare lichidului. Chilul sau limfa este, in mod tipic, alba sau roze la culoare. Mai apoi, testele chimice pot fi utilizate pentru a determina continutul acestuia in trigliceride (grasimi); daca este ridicat, lichidul este cel mai probabil chil. In cele din urma, atunci cand este examinat la microscop, acesta va contine un numar mare de limfocite, un tip de celule albe ale sangelui care in mod uzual este intalnit in lichidul limfatic.

Odata ce prezenta chilotoraxului este confirmata, testele suplimentare vor fi efectuate in incercare de a se identifica cauza subiacenta. Astfel de teste pot include analizele de sange, incluzand testele pentru virusul leucemiei feline (FeLV), virusul imunodeficientei feline (FIV) si dirofilarioza cardiaca, radiografii suplimentare de torace si abdomen, examenul ecografic al toracelui, ecocardiografia (ecografia cardiaca) si testarea lichidului pentru a pune in evidenta eventualele infectii bacteriene sau fungice.

Cum este tratat chilotoraxul?

Tratamentul este in primul rand directionat spre stabilizarea pisicii prin restabilirea respiratiei normale.

Tratamentul este directionat in primul rand spre stabilizarea pisicii prin restabilirea respiratiei normale. Lichidul poate fi drenat din spatiu pleural cu ajutorul unei seringi cu ac. In majoritatea cazurilor, lichidul se va reforma in decurs de 24-72 de ore, astfel ca un dren toracic va fi necesar sa fie plasat printr-o tehnica chirurgicala pentru a facilita drenajul zilnic. Acest dren poate fi lasat pana cand inceteaza acumularea chilului.

Un supliment numit rutin poate fi un tratament benefic la unele pisici cu chilotorax. Se considera ca acesta stimuleaza celulele denumite macrofage sa indeparteze grasimea din chil si pot reduce cantitatea de lichid acumulata. Rutinul este disponibil in farmaciile umane.

O dieta saraca in grasimi este, in general, de asemenea, recomandata pentru a reduce nivelurile de trigliceride.

Chilotoraxul felin este o boala care se afla in cercetare activa. Cateva tratamente noi se intrezaresc la orizont. Insa, cea mai eficienta terapie si cu rata cea mai mare de succes se indreapta spre tratarea tulburarii generatoare sau subiacente.

Ce complicatii pot aparea in urma chilotoraxului?

Limfa sau chilul este iritant pentru cord, pulmoni si tesuturile care captusesc interiorul cavitatii toracice. Daca chilul este prezent la nivelul toracelui de cateva saptamani, aderentele sau tesutul cicatriceal poate incepe sa se formeze in jurul pulmonilor si a inimii. Acest tesut cicatriceal contracta si compreseaza pulmonii facand imposibila extinderea lor adecvata si, in consecinta, ducand la o afectiune ce poarta denumirea de pleurita fibroasa. Imaginile radiologice pun in evidenta niste pulmoni care sunt rotunjiti in loc sa aiba o silueta ascutita, iar celulele inflamatorii devin predominante in lichidul toracic. O examinare ecografica, adesea, demonstreaza evident prezenta aderentelor care plutesc in lichidul toracic.

Care este prognosticul?

Chilotoraxul este o boala grava si potential fatala. Totusi, prognosticul pentru acesta este, in general, favorabil daca sunt intrunite patru aspecte:

  1. Respiratia este stabilizata. Pisica trebuie sa fie apta sa reziste procedurilor initiale de diagnostic si aplicarii unui tub de drenaj la nivelul cavitatii toracice. Lichidul acumulat ingreuneaza sau compromite grav respiratia. Din pacate, unele pisici mor inainte ca o cantitate suficienta de lichid sa fie inlaturat incat sa li se imbunatateasca capacitatea respiratorie sau la scurt timp dupa evacuarea lichidului ca urmare a leziunilor ireversibile provocate de lichid.
  2. Cauza generatoare este identificata si tratata cu succes. In multe cazuri, cauza generatoare sau declansatoare nu poate fi identificata. In cazurile de chilotorax idiopatic, prognosticul este, de regula, favorabil, daca productia de lichid poate fi controlata.
  3. Boala declansatoare nu recidiveaza. Chilotoraxul este foarte probabil sa reapara sau sa recidiveze daca boala declansatoare nu poate identificata si tratata. Atunci cand acesta este si cazul pisicii voastre, aceasta trebuie sa fi atent monitorizata in ceea ce priveste reaparitia dificultatilor respiratorii.
  4. Chilotoraxul este remediat inainte de dezvoltarea pleuritei fibroasa. Odata ce pleurita fibroasa este prezenta, prognosticul este unul defavorabil, chiar daca boala declansatoare a fost tratata cu succes.