Testarea la Pisicile cu Voma

Ce cauzează voma la o pisică?

Există o multitudine de boli și afecțiuni care cauzează voma. Uneori, cauza este evidentă, cum ar fi cazul unei pisici care începe să verse după ce a mâncat cine știe ce din coșul de gunoi din bucătărie. Diagnosticul este deranjament gastric sau gastrită datorată „indiscreției alimentare” (consumul unor alimente inadecvate).

Totuși, în multe cazuri, cauza vărsăturilor nu este foarte clară. Iată doar o parte din multele cauze ale vomei:

1. Tulburări ale tractului gastrointestinal (stomacul și intestinele): inflamația, infecțiile bacteriene sau virale, paraziții, tumorile, indiscreția alimentară, pancreatita, constipația, blocajul intestinal ca urmare a consumului unor materiale necomestibile, cum ar fi știuleții de porumb, oasele, șosetele sau panglicile, bucăți de plastic sau piese de jucării, etc.
2. Bolile endocrine (hormonale): diabetul zaharat sever necontrolat, hipertiroidismul (glanda tiroidă hiperactivă) și hipoadrenocorticismul (boala lui Addison – insuficiența glandei suprarenale)
3. „Bolile sistemice” care afectează întregul organism, cum ar fi insuficiența renală, boala hepatică, pancreatita și infecțiile bacteriene grave (septicemia, peritonita)
4. Afecțiuni variate cum ar fi răul de mișcare, afecțiunile neurologice, sindromul de supraîncălzire/insolația/șocul hipercaloric, durerea, febra și consumul de materiale otrăvitoare sau toxice

Această listă este uriașă! Cum am putea determina cauza vărsăturilor la pisica mea?

Căutarea răspunsurilor începe cu un istoric medical complet și o examinare fizică amănunțită și meticuloasă. „Istoricul” pisicii voastre reprezintă informațiile pe care i le furnizați medicului veterinar privind starea de boală a acesteia. La o pisică cu vărsături, acesta va include detalii privind perioada de când pisica vomită, dacă pisica a mâncat ceva neobișnuit (plante, resturi din gunoi, resturi de la masa voastră, etc.) și dacă pisica se simte prost sau este vioaie și alertă. Aceste informații pot fi foarte utile. De exemplu, o pisică care vomită cu un istoric în care se relatează faptul că pisica se joacă cu sfori, panglici, poate suferi un blocaj intestinal ca urmare a ingerării sforii; în alt caz, un pisoi activ și de altfel normal poate vomita ca urmare a infestației cu paraziți intestinali.

Examinarea fizică implică inspectarea tuturor părților din organism și, în mod tipic, include auscultația inimii și a pulmonilor cu ajutorul unui stetoscop și „palparea” abdomenului (presarea sau împingerea delicată a abdomenului cu ajutorul vârfurilor degetelor pentru a evalua organele interne). O examinare clinică amănunțită poate furniza indicii privind cauza vomei. De exemplu, un abdomen dur și dureros ar putea fi un semn de pancreatită, o cantitate mare de fecale dure în abdomenul inferior ar putea indica constipația, o stare febrilă ar putea indica o infecție ascunsă și o masă abdominală ar putea fi o tumoră.

În majoritatea cazurilor, testele suplimentare de diagnostic vor fi necesare.

Uneori, un diagnostic poate fi formulat numai pe baza istoricului și a examinării fizice. Însă, în majoritatea cazurilor, testele suplimentare de diagnostic vor fi necesare și medicul vostru veterinar poate recomanda efectuarea testelor de verificare/screening. Acestea sunt o serie de teste simple care oferă informații privind starea de sănătate generală a pisicii și adesea furnizează indicii suplimentare privind boala subiacentă/declanșatoare.

Ce teste de screening sunt recomandate?

La o pisică care vomită testele de screening cel mai frecvent recomandate vor include: hemoleucograma completă (HLG), profilul biochimic seric și analiza de urină. Alte teste de screening ar putea fi reprezentate de metoda flotației materiilor fecale pentru paraziții intestinali, mai ales la pisoi și dozarea tiroxinei serice (T4 total) la pisicile de vârstă mijlocie și vârstnice.

Toate aceste teste trebuie să-i fie efectuate pisicii mele chiar dacă se simte bine și doar mai vomită ocazional?

Nu. Dacă pisica voastră este vioaie și vigilentă și totul pare normal la examinarea fizică, medicul vostru veterinar poate întârzia testarea. Acest lucru este cu atât mai probabil dacă vărsăturile par să fie un eveniment izolat sau dacă cauza acestora este evidentă, cum ar fi o indiscreție alimentară. Totuși, dacă voma nu se remite cu ajutorul tratamentului sau dacă vărsăturile reapar sau dacă pisica voastră e evident că nu se simte bine și prezintă semne de febră, letargie sau abdomen dureros, atunci testele de screening sunt recomandate cu fermitate.

Ce-ar putea să ne indice aceste teste de screening?

Testele de screening foarte probabil ne vor oferi indicii privind cauza vărsăturilor. În plus, ele vor dezvălui problemele cauzate de vărsături cum ar fi dezechilibrele electrolitice și deshidratarea.

Hemoleucograma: Acesta este un test simplu de sânge care oferă informații privind diferitele tipuri de celule din sânge. Acestea includ celulele roșii ale sângelui, care transportă oxigenul la țesuturi, celulele albe ale sângelui, care luptă cu infecția și răspund la procesul de inflamație și plachetele sau trombocitele, care facilitează coagularea sângelui. Hemoleucograma oferă detalii privind numărul, mărimea și forma diferitelor tipuri de celule și identifică prezența celulelor anormale din circulație (a se vedea materialul informativ privind Hemoleucograma completă).

Hemoleucograma la o pisică care vomită ar putea dezvălui:

• Anemia (scăderea numărului de celule roșii ale sângelui, a hematocritului și a hemoglobinei) ar putea fi un semn de sângerare la nivelul stomacului sau al intestinelor sau ar putea indica o boală cronică cum ar fi boala lui Addison, boala hepatică, insuficiența renală sau cancerul.
• Hemoconcentrația (creșterea numărului de celule roșii ale sângelui, a hematocritului și a hemoglobinei) indică starea de deshidratare.
• Numărul crescut de celule albe ale sângelui (leucocitoza) indică existența unei infecții sau a unei inflamații, cum ar fi pancreatita, boala hepatică sau infecția renală. Unele tipuri de cancere pot, de asemenea, să producă un număr mare al celulelor albe.
• Numărul scăzut de celule albe ale sângelui (leucopenia) ar putea indica o infecție virală, cum ar fi panleucopenia la pisici.
• Numărul crescut de eozinofile (eozinofilia) – un tip special de celule albe ale sângelui – ar putea indica alergiile sau infecțiile parazitare, ambele putând cauza vărsături.

Profilul biochimic seric face referire la analiza chimică a serului, care este porțiunea lichidă de culoare galben pal a sângelui care rămâne după ce celulele și factorii de coagulare au fost înlăturați. Există numeroase substanțe în ser, inclusiv proteine, enzime, grăsimi (lipide), glucide, hormoni, electroliți, etc. Măsurarea nivelurilor variatelor substanțe din sânge oferă informații privind starea de sănătate a organelor și țesuturilor organismului, cum ar fi ficatul, rinichii și pancreasul. Modificările și anormalitățile depistate în profilul biochimic pot fi utile în diagnosticul diferitelor boli și tulburări (a se vedea materialul informativ privind Biochimia serică).

• Nivelurile anormal de ridicate ale enzimelor hepatice: aceste modificări sunt asociate cu afectarea funcției hepatice.
• Nivelurile ridicate ale lipazei: lipaza este o enzimă care provine de la nivelul pancreasului. Nivelurile crescute sunt uneori observate la pisicile cu pancreatită.
• Valorile renale crescute – BUN (azotul ureic sanguin) și creatinina: nivelurile extrem de ridicate sugerează existența insuficienței renale, care, adesea, are drept consecință apariția vărsăturilor.
• Valori crescute ale glucozei (hiperglicemia): este adesea un semn de diabet zaharat. Pisicile cu diabet zaharat grav și necontrolat sau cu „cetoacidoză diabetică”, adesea, vomită.
• Modificările electrolitice: electroliții sunt săruri și minerale ce se găsesc în sânge. Modificările survenite în nivelurile acestora, în special ale sodiului și potasiului, sunt adesea observate în bolile renale și boala lui Addison, dar ar putea fi, de asemenea, și un indicator al dezechilibrului electrolitic care apare din cauza vărsăturilor.

Analiza de urină este importantă pentru interpretarea adecvată a profilului biochimic seric.

Analiza de urină descrie compoziția fizică și chimică a urinei (a se vedea materialul informativ privind Analiza de urină). Aceasta verifică cât de bine și eficient funcționează rinichii, identifică inflamația și infecția la nivelul aparatului urinar și contribuie la detectarea diabetului și a altor tulburări metabolice. Analiza de urină este importantă pentru interpretarea adecvată a profilului biochimic seric și ar trebui să se efectueze în același timp cu testarea sângelui.

La o pisică care vomită, unele dintre modificările care ar putea fi observate la o analiză de urină includ:

• Gravitate specifică urinară scăzută (urină apoasă și deschisă la culoare): aceasta indică faptul că pisica elimină o urină diluată. Dacă BUN și creatinina sunt crescute la același moment cu efectuarea analizei de urină, atunci boala renală sau eventual, insuficiența renală ar putea fi prezentă.
• Gravitatea specifică urinară crescută (urină galbenă închis): aceasta indică faptul că urina este extrem de concentrată. Ar putea fi un semn de deshidratare.
• Celulele albe ale sângelui și cilindrii formați din leucocite (grupuri de leucocite de formă tubulară): prezența unui număr mare de leucocite și cilindri formați din leucocite sugerează prezența unei infecții severe a rinichilor.
• Glucoza: o cantitate mare de glucoză în urină este, de regulă, un semn de diabet zaharat.
• Cetonele: prezența atât a glucozei, cât și a cetonelor în proba de urină indică diabetul zaharat. Nivelurile ridicate de cetone în urină sunt depistate în cazul cetoacidozei diabetice, o complicație gravă a diabetului și o cauză importantă a vărsăturilor.
• Bilirubina: acesta este un pigment asociat cu boala hepatică, mai ales la pisică.

Testele pentru paraziții intestinali: cel mai simplist test de screening pentru paraziții intestinali poartă denumirea de flotația materiilor fecale, în care o cantitate mică de fecale proaspete este preparată și examinată la microscop în ceea ce privește prezența ouălor de paraziți. O versiune simplă a tehnicii de flotație a materiilor fecale se poate efectua în clinica veterinară sau o probă de fecale poate fi trimisă la laborator pentru un test mai elocvent care implică o tehnică de concentrare. Există și alte teste care pot fi efectuate pentru a detecta paraziții intestinali, iar medicul vostru veterinar vă poate recomanda unul dintre aceste teste alternative. Paraziții intestinali sunt detectați la pisicile de toate vârstele, dar sunt mult mai frecvent depistați la pisoi și sunt o cauză comună a vărsăturilor la pisicile junioare.

Tiroxina serică (T4 total): acest test este utilizat la pisici pentru a depista hipertiroidismul. Hipertiroidismul este o tulburare comună la pisicile de vârstă mijlocie și vârstnice și este cauzat de o glandă tiroidă hiperactivă. Glanda produce cantități excesive de hormoni tiroidieni, care cresc considerabil rata metabolică a organismului și, adesea, cauzează vărsături și diaree.

Pisicile afectate, în mod tipic, prezintă niveluri crescute marcant de T4 în sângele lor.

Majoritatea cazurilor pot fi diagnosticate printr-un simplu test de sânge care măsoară nivelul total de tiroxină din circulația sanguină. Pisicile afectate, în mod tipic, au niveluri crescute marcant de T4 în sângele lor.

Ce teste suplimentare ar putea fi recomandate pentru o pisică care vomită?

Există numeroase teste suplimentare care ar putea fi recomandate în funcție de rezultatele istoricului, examinării fizice și ale testelor de screening ale pisicii.

Dacă testele de screening sugerează că vărsăturile sunt parte a unei boli sistemice care afectează întreg organismul, atunci testarea specifică pentru acea boală va fi recomandată. De exemplu:

• Boala hepatică
• Boala renală
• Hipoadrenocorticismul (boala lui Addison)
• Cetoacidoza (diabetul zaharat necontrolat)

Dacă testele de screening sugerează că problema implică numai tractul gastrointestinal, atunci testele suplimentare care vor examina stomacul și intestinele, foarte probabil vor fi recomandate. Acestea ar putea include:

• Examinarea radiologică simplă sau cu bariu (substanță de contrast) – o serie de radiografii care arată cum se deplasează materialul gastrointestinal prin stomac și intestine.
• Examinarea ecografică
• Endoscopie
• Chirurgie exploratorie
• Examen biopsic – probele sunt adesea prelevate în timpul examinării ecografice, al endoscopiei sau al chirurgiei exploratorii și pot oferi un diagnostic definitiv