Ce este glanda tiroidă?
Glanda tiroidă este localizată în apropierea traheei, chiar sub laringe. Este o glandă pereche care este responsabilă pentru producția de hormoni tiroidieni. Hormonul tiroidian major care este produs de glanda tiroidă este tiroxina (T4). O cantitate mică dintr-un alt hormon, triiodotironina (T3), este, de asemenea, produsă de glanda tiroidă. Hormonii tiroidieni au efecte la distanță în organism, în esență guvernând rata metabolică a organismului.
Funcția glandei tiroidiene este controlată de către glanda pituitară sau hipofiza care se află la baza creierului, printr-un hormon denumit TSH (hormonul de stimulare a tiroidei).
Ce tipuri de tulburări ale glandei tiroide apar la pisici?
Cea mai frecventă tulburare tiroidiană la pisică este reprezentată de o producție excesivă de hormoni tiroidieni, ca urmare a unei dezvoltări benigne (necanceroase) în mărime și funcție a uneia sau a ambelor glande tiroidiene. Această afecțiune este denumită hipertiroidism.
Mai puțin de 2% din afecțiunile hipertiroidiene la pisici se datorează tumorilor maligne (canceroase) ale glandelor tiroidiene.
Hipotiroidismul (o producție scăzută de hormoni tiroidieni) este extrem de rar la pisici…
Hipotiroidismul (o producție scăzută de hormoni tiroidieni) este extrem de rar la pisici și, de regulă, este asociat terapiei anterioare pentru afecțiunea hipertiroidiană sau din cauza unei afecțiuni congenitale (originară din naștere).
Ce teste de screening inițiale sunt utilizate pentru a evalua hipertiroidismul la pisici?
Hormonii tiroidieni au efecte variate în tot organismul și sunt implicați în metabolismul hranei, precum și în funcțiile metabolice zilnice ale majorității țesuturilor și organelor organismului. Drept urmare, efectele unor concentrații crescute ale hormonilor tiroidieni pot fi sesizate în multe dintre testele de screening serice și hematologice inițiale. Modificările survenite în testele de screening inițiale pot sugera prezența hipertiroidismului și pot scoate la iveală și alte afecțiuni, unele dintre ele putând fi asociate producției crescute de hormoni tiroidieni, în timp ce altele pot indica alte probleme neasociate (care nu au nicio legătură cu boala primară).
Hemoleucograma completă (HLG)
Celulele albe ale sângelui, celulele roșii ale sângelui și plachetele (componentele celulare implicate în procesul de coagulare) sunt evaluate prin acest test. Un aparat de analiză de hematologie (sânge) va determina numerele totale ale acestor celule, iar evaluarea frotiului de sânge va furniza informații privind caracteristicile fizice ale acestor celule. Hipertiroidismul, de regulă, nu provoacă modificări semnificative în profilul celulelor sanguine, cu excepția unui număr ușor crescut al celulelor roșii ale sângelui. Ca urmare, prezența unor modificări semnificative ale oricăruia dintre acești parametri ai sângelui ne poate ridica suspiciunea privind existența unei ALTE afecțiuni.
Profilul biochimic seric
Serul (porțiunea lichidă a sângelui) conține enzime, proteine, lipide (grăsimi), zaharuri (glucoză) și metaboliți. Utilizarea profilului biochimic seric ne permite să măsurăm aceste componente din ser și ne oferă valorile specifice ale enzimelor asociate funcției hepatice, renale și pancreatice, alături de o evaluare a componentelor electrolitice din proba de ser.
… 75% din pisicile hipertiroidiene, sunt asociate cu creșteri ușoare ale enzimelor asociate ficatului…
Modificarea majoră, descoperită la aproximativ 75% din pisicile hipertiroidiene, este asociată cu creșteri ușoare ale enzimelor asociate ficatului (fosfataza alcalină (AP/ALP/ALKP), alanin-aminotransferaza (ALT) și aspartat-aminotransferaza (AST)). Hormonii tiroidieni în exces pot avea un efect „toxic” direct asupra ficatului sau creșterea ar putea fi legată de o circulație sanguină intensificată la nivelul ficatului ce apare ca urmare a statusului hipertiroidian. Aceste modificări sunt în mod tipic nesemnificative și ar trebui să se remită odată cu tratamentul afecțiunii hipertiroidiene. Dacă se constată o creștere mai semnificativă a enzimelor hepatice pe profilul biochimic, atunci o astfel de creștere sugerează posibilitatea existenței altor probleme hepatice.
Multe dintre pisicile hipertiroidiene prezintă creșteri ale parametrilor asociați rinichilor (azotul ureic sanguin (BUN) și creatinina). Acești doi parametri indică cât de bine filtrează rinichii produsele finale de metabolism pentru a le îndepărta din organism. Creșterile BUN-ului și ale creatininei pot fi observate în cadrul bolii renale sau în stări de deshidratare sau în cazul în care circulația sângelui la nivel renal este diminuată. Este destul de dificil să se stabilească dacă creșterile BUN-ului și creatininei sunt asociate bolii renale primare sau efectelor pe care hormonii tiroidieni le exercită asupra rinichilor. În mod similar, este imposibil de a preconiza cu acuratețe dacă acești parametri vor crește sau vor descrește odată cu tratarea hipertiroidismului. Ca urmare, este extrem de important să se verifice dacă aceste modificări sunt prezente de la debutul tratamentului și apoi, să fie urmărite pe măsură ce pisica voastră este tratată pentru hipertiroidism.
Multe dintre pisicile hipertiroidiene prezintă un istoric care atestă consumul exagerat de hrană și apă și urinarea în cantități mai mari decât în mod obișnuit. Aceste semne pot fi întâlnite și în alte afecțiuni, în special diabetul. În consecință, este important să fie evaluată concentrația de glucoză din sânge a pisicii voastre pentru a se exclude diabetul ca o posibilă cauză a acestor simptome.
Analiza de urină
Evaluarea unei probe de urină este importantă la orice pisică bolnavă. În cazul hipertiroidismului, analiza de urină ne poate ajuta să determinăm dacă modificările testelor renale sunt asociate deshidratării sau bolii renale. O probă de urină se va dovedi utilă și în diagnosticul diabetului.
Există anumite teste specifice de diagnostic pentru hipertiroidism?
Majoritatea cazurilor de hipertiroidism pot fi diagnosticate cu ajutorul unui simplu test de sânge care măsoară concentrația de tiroxină totală (T4).
Majoritatea cazurilor de hipertiroidism pot fi diagnosticate cu ajutorul unui test simplu de sânge care măsoară concentrația tiroxinei totale (T4). Având în vedere că hipertiroidismul la pisici se datorează unei producții excesive de hormoni tiroidieni (în principal, T4), concentrația sanguină de T4 este, de regulă, crescută marcant la pisicile cu această boală.
Concentrația de tiroxină crește întotdeauna la pisicile hipertiroidiene?
Nu, concentrația de tiroxină s-ar putea să nu fie întotdeauna crescută. Totuși, valorile T4 sunt de regulă la limita superioară a intervalului de referință. Există o serie de motive posibile pentru care se întâmplă acest lucru. Nivelurile de tiroxină din sânge în mod natural fluctuează de-a lungul zilei, în funcție de necesitățile metabolice ale pisicii. Dacă pisica voastră are un hipertiroidism ușor sau în debut, concentrația de tiroxină, ocazional, poate „cădea” în intervalul normal de referință. Administrarea medicamentelor pentru alte afecțiuni medicale poate afecta concentrația de tiroxină. În cele din urmă, prezența altor boli (denumite boli concurente) poate cauza reducerea concentrației de tiroxină.
Dar dacă concentrația de tiroxină este scăzută sub intervalul de referință?
Ținând cont de faptul că hipotiroidismul (funcția tiroidiană scăzută datorată afectării glandelor tiroidiene) este foarte rar întâlnit la pisici, o astfel de scădere a concentrației hormonilor tiroidieni, de regulă, se datorează prezenței unei alte boli, alta decât boala tiroidiană. Pisicile cu un astfel de rezultat nu au hipertiroidism.
Ce reprezintă concentrația de tiroxină liberă (fT4)?
FT4 sau T4 liber este o fracție de tiroxină care nu se leagă de niciuna dintre proteinele sanguine. Determinarea T4 liber implică o probă unică de sânge care este trimisă la un laborator de referință.
Concentrația de T4 liber este mai puțin afectată de factori de tipul bolilor concurente sau al medicamentelor.
Concentrația de T4 liber este mai puțin afectată de factori de tipul bolilor concurente sau al medicamentelor. Totuși, o proporție mică din pisicile sănătoase sunt cunoscute că au concentrații ale T4 liber peste intervalul de referință. Ca urmare, determinarea T4 liber, de regulă, este rezervată pentru acele pisici cu semne clinice evidente de hipertiroidism, ale căror teste de screening inițiale susțineau diagnosticul de hipertiroidism, dar ale căror concentrații de tiroxină totală nu au susținut diagnosticul.
Mai există și alte teste pentru diagnosticul hipertiroidismului?
Vasta majoritate a cazurilor de hipertiroidism sunt diagnosticate pe baza coroborării istoricului medical, testelor de screening de laborator inițiale și a determinării concentrațiilor sanguine de T4 total și T4 liber.
În situații rare, testele suplimentare de tipul testului de supresie a T3 sau examinările imagistice ale tiroidei pot fi necesare a fi efectuate. Examinările imagistice, de regulă, se efectuează la un centru de referință.
Ce reprezintă un test de supresie al T3?
Un sistem de tip „feedback negativ”, în mod normal, există între glandele tiroidă și hipofiză. Atunci când nivelurile de hormoni tiroidieni sunt adecvate în sânge, un semnal este trimis la glanda hipofiză, care încetează stimularea glandei tiroide să producă hormoni tiroidieni.
Într-o manieră inversă, dacă nivelurile de hormoni tiroidieni sunt reduse, glanda hipofiză își intensifică efectul stimulator asupra glandei tiroidiene cu scopul de a „declanșa” producția de hormoni. În cazul hipertiroidismului, acest sistem feedback este pierdut și glanda tiroidă continuă să producă hormoni fără a mai fi influențată de eforturile reglatoare ale hipofizei.
Testul de supresie a T3 se bazează pe acest sistem normal de feedback negativ. Astfel, este prelevată o probă de sânge obișnuită pentru T4 și apoi, pisicii i se administrează o cură scurtă de hormon tiroidian (T3) pe cale orală, de regulă, sub formă de tabletă. O a doua probă de sânge este prelevată după aproximativ 2 ½ zile după prima probă.
Dacă pisica are o tiroidă care funcționează normal, acest hormon T3 „extra” îi va transmite hipofizei să întrerupă stimularea glandei tiroide, iar producția de hormon tiroidian (T4) natural, suplimentar va fi stopată. Pisicile cu o funcție tiroidiană normală vor prezenta o diminuare în concentrația de T4 de aproximativ 50% între prima și a doua probă de sânge.
Dacă pisica are hipertiroidism, nu se va sesiza diminuarea concentrației de hormon tiroidian la a doua probă de sânge.