Ce reprezintă analiza urinei?
Analiza urinei este un test de rutină care raportează proprietățile fizice și chimice ale urinei. În principal, aceasta este utilizată pentru a evalua starea de sănătate a rinichilor și sistemului urinar, dar, de asemenea, poate scoate la iveală problemele prezente și în alte sisteme de organe și este extrem de importantă în diagnosticarea bolilor metabolice, cum ar fi diabetul zaharat. Este un test valoros atât la animalele sănătoase, cât mai ales la cele bolnave și ar trebui să fie inclus în orice evaluare de ansamblu a stării de sănătate a pisicii.
Cum este colectată urina?
Există trei modalități principale prin care se poate colecta urina la animalele de companie.
Cistocenteza: o seringă sterilă cu ac este utilizată pentru a colecta urina de la nivelul vezicii urinare. Acul pătrunde prin peretele abdominal în vezica urinară destinsă de urină, iar urina este aspirată direct în seringa sterilă. Avantajul cistocentezei este acela că urina nu este contaminată de diferitele detritusuri de la nivelul căilor urinare inferioare. Acest tip de probă este ideală pentru evaluarea vezicii urinare și a rinichilor, cât și pentru depistarea infecției bacteriene. Dezavantajele cistocentezei sunt acelea că metoda este ușor mai invazivă decât alte metode și este dificil de efectuat la pacienții necooperanți.
Cateterismul (sondajul): Un cateter steril foarte subțire este introdus prin traiectul urinar inferior (denumit uretră) până în vezica urinară. O seringă sterilă este atașată de cateter și urina este aspirată din vezica urinară în seringă. Tehnica este mai puțin invazivă decât cistocenteza și este o bună opțiune atunci când o probă eliminată de bună voie nu este disponibilă, mai ales în cazul motanilor. Cateterismul provoacă o iritație ușoară a uretrei și ar putea transfera bacteriile de la nivelul uretrei în vezica urinară.
Eliminarea voluntară, liberă: Urina este eliminată în mod voluntar de către animalul de companie, iar proba este colectată într-un recipient steril pe măsură ce animalul urinează. În mod ideal, proba este colectată la jumătatea actului urinării (deci, nu de la inițierea urinării). Avantajele acestei metode sunt că este complet non-invazivă și că proprietarul animalului poate colecta proba de urină la domiciliu. Dezavantajele sunt acelea că poate fi destul de dificil de colectat o probă la mijlocul urinării și că urina este mult mai probabil să fie contaminată de detritusurile diverse de la nivelul uretrei sau al mediului ambiant.
Cum se efectuează o analiză de urină?
Sunt patru părți ale analizei de urină.
- Evaluarea aspectului: culoare și turbiditate (transparență).
- Măsurarea concentrației („densității”) urinei.
- Măsurarea pH-ului și analiza compoziției chimice a urinei.
- Examinarea celulelor și materialului solid prezent în urină utilizând un microscop.
Cea mai mare parte a analizei se realizează pe urina integrală (așa cum provine ea de la pisică), dar examinarea microscopică a celulelor și materialului solid necesită concentrarea sau sedimentarea probei. Pentru a realiza acest lucru, urina este introdusă într-un tub sau recipient și mai apoi este centrifugată cu scopul de a forța celulele și materialul solid să se depună pe fundul tubului. Acest material acumulat sau sedimentul este colectat și distribuit pe o lamă de microscop, urmând ca mai apoi să fie examinat la microscop.
Ce semnifică modificările de culoare și turbiditate (transparență)?
Urina normală este galben pal până la o nuanță deschisă de chihlimbar și, în general, este transparentă sau ușor tulbure. Urina care este galben închis, de regulă, sugerează că pisica trebuie să bea apă sau că poate fi deshidratată. Urina care este galben extrem de pal sau transparentă spre aspectul apei sugerează faptul că pisica bea foarte multă apă și urinează frecvent; aceasta ar putea semnala existența unei boli renale sau a unei tulburări care interferează cu capacitatea pisicii de a elimina o urină concentrată. Urina care este de orice altă culoare decât galbenă (de exemplu, portocalie, roșie sau brun închisă) poate conține substanțe care în mod normal nu se găsesc în urina pisicilor sănătoase și poate reflecta un traumatism sau o boală ascunsă.
Turbiditatea crescută sau urina tulbure indică că există celule sau alt material solid în urină. Examinarea sedimentului va stabili ce este prezent și care este semnificația acestuia. Turbiditatea crescută, în general, este asociată cu prezența sângelui, celulelor inflamatorii, cristalelor, mucusului sau detritusurilor în urină.
Ce reprezintă gravitatea specifică și cum își dovedește utilitatea în depistarea bolilor?
S-ar putea să vă fie de folos să vă gândiți la gravitatea specifică urinară ca la densitatea urinei. Un rinichi sănătos trebuie să producă o urină densă (concentrată), în timp ce urina apoasă (diluată) poate semnala o boală ascunsă.
Una dintre funcțiile rinichiului este aceea de a menține nivelul apei din organism între niște limite relativ restrânse. Dacă există un exces de apă în organism, atunci rinichii favorizează eliminarea în urină a apei în exces și urina devine mai apoasă sau diluată. Dacă există un deficit de apă în organism (cum se întâmplă în stările de deshidratare), atunci rinichii reduc cantitatea de apă pierdută în urină, iar pisica va elimina o urină mai concentrată.
Animalele normale pot elimina urină diluată din când în când pe parcursul zilei, astfel că o singură probă de urină diluată nu înseamnă neapărat un motiv de îngrijorare. Dacă acestea însă continuă să elimine urină diluată, atunci ar putea fi vorba de o boală renală sau metabolică ascunsă și se recomandă continuarea investigațiilor.
Ce reprezintă pH-ul urinar și de ce este determinat?
pH-ul urinar evaluează gradul de aciditate sau alcalinitate al urinei. pH-ul poate fi modificat de dietă, dar, de asemenea poate fi semnalul prezenței unei infecții sau a unei boli metabolice. Urina normală la pisică variază de la moderat acidă până la ușor alcalină. Extremele în afara acestor limite sunt mult mai probabil să fie asociate unei boli.
Cum se efectuează analiza chimică a urinei?
Analiza chimică a urinei este efectuată folosindu-se un strip de urină; mai exact, o bandă îngustă de plastic pe care sunt inserate o serie de paduri individuale tip test. Fiecare pad tip test măsoară o componentă chimică diferită, iar modificările de culoare indică cantitatea de acea substanță în urină. Stripul este imersat în urină și după o perioadă scurtă de așteptare, culoarea padurilor de testare este comparată cu un șablon care transpune intensitatea culorii la o valoare reală.
Ce substanțe sunt detectate prin analiza chimică a urinei?
Proteinele: Prezența proteinelor în urină poartă denumirea de proteinurie. Proteinuria ușoară într-o urină concentrată poate să nu fie motiv de îngrijorare, dar proteinuria în urină diluată trebuie să fie investigată deoarece poate semnala dezvoltarea bolii renale. Semnificația proteinuriei este adesea determinată efectuând un al doilea test denumit raportul proteină:creatinină (a se consulta materialele Proteina Urinară și Raportul Urinar Proteină:Creatinină).
Glucoza: Glucoza nu trebuie să fie prezentă în urina pisicilor sănătoase. Prezența unor cantități mari de glucoză, de regulă, indică faptul că pisica are diabet zaharat. Cantități reduse de glucoză în urină pot fi, de asemenea, depistate la animalele cu boală renală.
Cetonele: Cetonele apar în urină ori de câte ori organismul uzitează cantități excesive de grăsimi depozitate pentru a-și întruni necesitățile energetice. Acest lucru se înregistrează cel mai frecvent în diabetul zaharat, dar poate fi întâlnit la fel de bine și la animalele sănătoase care au fost supuse unei perioade îndelungate de inaniție sau înfometare.
Sângele: Sângele în urină, de regulă, indică faptul că undeva la nivelul aparatului urinar există o sângerare. Uneori, acest lucru se poate datora modului în care este colectată proba de urină; de exemplu, cantități mici de sânge se găsesc adesea în probele recoltate prin cistocenteză sau cateterism. Sângele în urină este asociat cu boli, cum ar fi infecția bacteriană, pietrele vezicale, traumatismele sau cancerul, așa că dacă prezența sângelui în urină nu se datorează metodei de prelevare, se recomandă continuarea investigațiilor. O citire pozitivă pentru sânge poate fi, de asemenea, întâlnită într-o boală denumită anemie hemolitică, în care celulele roșii ale sângelui sunt distruse și o proteină denumită hemoglobină este eliberată. Hemoglobina ajunge în urină și determină pozitivarea pad-ului test pentru sânge, deși nu există o sângerare reală la nivelul aparatului urinar.
Ocazional, pad-ul test pentru sânge se poate prezenta pozitiv atunci când este prezent un traumatism sau o inflamație musculară. Acest lucru se întâmplă deoarece fibrele musculare distruse eliberează o proteină denumită mioglobină, care este foarte similară cu hemoglobina. Mioglobina, de asemenea, va determina pozitivarea pad-ului test pentru sânge, chiar dacă nu există o sângerare reală la nivelul aparatului urinar. Un test specific pentru mioglobină se poate efectua dacă se suspectează lezarea musculară.
Urobilinogenul: Prezența urobilinogenului în urină indică faptul că canalul biliar este deschis și că bila se poate scurge din vezica biliară în intestine. Un rezultat negativ pentru urobilinogen nu are conotații clinice și nici nu înseamnă că canalul biliar este obstrucționat.
Bilirubina: Bilirubina este o substanță care este produsă în ficat și, în mod normal, este excretată în bilă.
Bilirubina nu se găsește în urina pisicilor sănătoase, dar poate fi depistată în cantități mici în urina câinilor sănătoși. Cantități anormale de bilirubină în urină sunt asociate bolii hepatice sau distrugerii celulelor roșii ale sângelui („hemoliză”) și întotdeauna necesită continuarea investigațiilor.
De ce este examinat sedimentul urinar?
Sedimentul urinar este materialul care „sedimentează” sau se depune pe fundul tubului de recoltare atunci când o probă de urină este supusă centrifugării.
Ce tipuri de lucruri pot fi descoperite în sedimentul urinar și ce semnifică?
Cele mai obișnuite lucruri descoperite în sedimentul urinar sunt celulele roșii ale sângelui, celulele albe ale sângelui, cristalele, bacteriile și celulele tisulare din diferitele segmente ale aparatului urinar. Cantități mici de mucus și detritusuri diverse sunt adesea întâlnite în probele prelevate în urma urinării libere, voluntare. Rareori, ouă de paraziți sunt depistate în urină.
Celulele roșii ale sângelui
Un număr redus de celule roșii ale sângelui sunt adesea depistate în urina colectată prin cistocenteză sau cateterism, dar numărul mare de celule roșii ale sângelui, de regulă, indică sângerarea. Aceasta poate fi cauzată de afecțiuni de tipul pietrelor prezente în vezica urinară, infecției, problemelor de coagulare, traumatismelor, cancerului etc.
Celulele albe ale sângelui
Un număr redus de celule albe ale sângelui într-o probă colectată în timpul urinării voluntare poate să nu aibă nicio semnificație clinică, dar, în general, un număr crescut de celule albe ale sângelui indică existența inflamației undeva la nivelul aparatului urinar. Inflamația este adesea secundară unei infecții bacteriene.
Bacteriile
Prezența atât a bacteriilor, cât și a celulelor inflamatorii în sediment indică faptul că undeva la nivelul aparatului urinar există o infecție bacteriană. În mod ideal, urina ar trebui să fie trimisă la laborator pentru cultură și testele de sensibilitate pentru a depista ce tipuri de bacterii sunt prezente și ce antibiotic ar trebui să fie utilizat pentru a trata infecția.
Cristalele
Există multe tipuri diferite de cristale și ele variază în dimensiune, formă și culoare. Semnificația diverselor tipuri de cristale, de asemenea, variază. Unele cristale sunt unice și contribuie la identificarea unui diagnostic specific. În afecțiunile mai obișnuite, cum ar fi infecția vezicii urinare sau pietrele vezicii urinare, cristalele oferă informații care ar putea influența modul în care boala este tratată.
Prezența cristalelor în urină nu indică întotdeauna o boală. Unele cristale se formează atunci când pisicii i se administrează anumite tipuri de medicamente. Cristalele, de asemenea, se pot forma în urină după ce aceasta a fost colectată, mai ales dacă se scurge o perioadă mai lungă de la momentul recoltării și efectuării analizei. Dacă acest lucru se întâmplă, medicul veterinar e posibil să considere reexaminarea unei probe proaspete imediat după ce aceasta a fost colectată pentru a stabili dacă cristalele prezintă semnificație clinică.
Celulele tisulare
Un număr crescut de celule tisulare sunt adesea observate în probele colectate prin cateterism. Deși această situație nu este considerată un semn de boală, celularitatea crescută poate fi sesizată într-o varietate de tulburări, incluzând inflamația tractului urinar, pietrele vezicii urinare, problemele de prostată (îndeosebi la masculii de câine), cancer etc. Dacă celulele par anormale, medicul vostru veterinar poate recomanda efectuarea unui preparat citologic al sedimentului, care permite o examinare mai detaliată a celulelor tisulare.