Ce reprezintă un raport urinar proteină:creatinină?
Raportul urinar proteină:creatinină este un test simplu care măsoară cât de multă proteină este pierdută de la nivel renal. Este utilizat pentru a determina dacă un animal de companie suferă de o boală renală gravă (a se vedea și materialul informativ privind Proteina în Urină). Testul constă în măsurarea cantității de proteină și creatinină din aceeași probă de urină și exprimarea diferenței dintre cele două valori ca raport.
Ce este creatinina și de ce este utilizată în acest test?
Creatinina este o substanță care apare în sânge ca urmare a activității musculare. Creatinina este excretată de rinichi într-o rată constantă, ceea ce înseamnă că ea poate fi utilizată ca un etalon în evaluarea ratei de excreție a altor substanțe. De exemplu, raportul urinar proteină:creatinină măsoară dacă excreția proteinei este mai mare decât în mod normal atunci când este comparată cu excreția creatininei.
Pierderile de proteine pe la nivel renal sunt întotdeauna semnificative?
În majoritatea cazurilor, dar nu întotdeauna. Pierderea unor cantități infime de proteine pe la nivel renal poate să nu aibă cine știe ce semnificație, dacă din alte puncte de vedere rinichii funcționează în mod adecvat și urina este bine concentrată (a se vedea materialul informativ privind Analiza Urinei). Dacă funcția renală este afectată sau urina este diluată în mod constant, atunci și o cantitate minimă de proteine în urină ar putea fi un indicator al unei boli renale reale și chiar, al insuficienței renale.
Toate proteinele urinare provin de la nivelul rinichilor?
Nu. Proteinele pot fi depistate în urină din numeroase motive, inclusiv altele decât cele renale. Sângerarea și inflamația tractului urinar sunt cauze comune și sunt asociate afecțiunilor cum ar fi infecția vezicii urinare, pietrelor vezicii urinare, bolilor de prostată (în special la masculul de câine), cancerului, etc. Aceste afecțiuni nu sunt de neglijat, dar nu indică existența unei boli renale. Dacă o cantitate substanțială de proteine este depistată în urină și nu există un proces inflamator sau o sângerare, atunci este foarte probabil ca o boală renală realmente să fie prezentă.
Orice probă de urină poate fi folosită pentru a măsura raportul proteină: creatinină?
Nu. Raportul urinar proteină:creatinină trebuie să fie efectuat numai pe urină care nu conține sânge și celule inflamatorii. O analiză completă a urinei și examinarea sedimentului urinar vor trebui să fie efectuate pentru a stabili dacă proba este adecvată testării raportului urinar proteină:creatinină, deoarece prezența sângelui și a inflamației poate genera un raport fals-ridicat, sugerând faptul că este prezentă boala renală, când de fapt nu se întâmplă lucrul acesta.
Sunt necesare și alte teste pentru a interpreta raportul proteină: creatinină?
Da. Înainte ca raportul urinar proteină:creatinină să poată fi interpretat, vor trebui să fie efectuate alte evaluări ale funcției renale. Acestea sunt reprezentate de BUN (azotul ureic sanguin) și creatinina serică. Aceste teste de sânge indică cât de bine funcționează rinichii.
Cum se interpretează raportul proteină: creatinină?
- Valorile ridicate atât ale BUN-ului, cât și ale creatininei indică faptul că rinichii nu funcționează în mod adecvat și pot fi în insuficiență. În această situație, un raport urinar proteină:creatinină mai mare de 0,4 la pisică și de 0,5 la câine indică că există o pierdere semnificativă de proteine de la nivel renal și se poate formula un diagnostic de boală renală primară. În acest caz, se recomandă continuarea investigațiilor și inițierea tratamentului.
- Valorile normale ale BUN și creatininei sugerează faptul că rinichii sunt sănătoși și funcționează adecvat. În această situație, un raport urinar proteină:creatinină de până la 2,0, atât la pisică, cât și la câine este considerat acceptabil.
- Dacă raportul este mai mare decât 2,0 atunci pierderea semnificativă de proteine de la nivelul rinichilor este prezentă, chiar dacă BUN-ul și creatinina sunt în limite normale. Boala renală primară este foarte probabil să fie prezentă, astfel că investigațiile amănunțite și inițierea tratamentului sunt recomandate.
O singură determinare a raportului proteină:creatinină este suficientă?
Nu. Înainte de formularea unui diagnostic de boală renală primară, este obligatorie demonstrarea pierderii continue a proteinelor pe la nivel renal. Recomandarea este aceea de a repeta raportul urinar proteină:creatinină (alături de analiza completă a urinei) pe cel puțin trei probe consecutive de urină, prelevate la intervale de 2 săptămâni. Cu cât pierderea de proteine este de mai mult timp, cu atât este mai probabil ca boala renală gravă să fie prezentă.
La o pisică confirmată a avea boală renală primară, raportul urinar proteină:creatinină poate fi utilizat pentru a monitoriza funcția rinichilor pentru a stabili dacă există ameliorări în răspunsul la tratament.
La o pisică cu o formă compensată de boală, repetarea raportului proteină:creatinină este recomandată la fiecare 3-6 luni pentru a monitoriza funcția renală pentru a se depista orice deteriorare în starea pisicii.
Un raport ridicat proteină:creatinină explică problema subiacentă?
Nu. Raportul proteină:creatinină este util numai în a stabili că există o problemă. Investigațiile suplimentare sunt necesare pentru a stabili cauza și pot include testele pentru o infecție bacteriană sau o boală infecțioasă, efectuarea unui examen ecografic al rinichilor și posibil, efectuarea unei biopsii renale pentru a examina direct țesutul renal. Odată ce este formulat un diagnostic complet, se poate concepe un plan de tratare a bolii cât mai eficient cu putință.