Ce reprezintă o hemoleucogramă completă?
Hemoleucograma completă, cunoscută în formă prescurtată de „HLG” este un test de sânge de rutină care este utilizat în toate stadiile de sănătate și boală. Este un test simplu care ne oferă informații privind diferitele tipuri de celule din sânge și poate indica prezența multor forme de boală. Majoritatea celulelor sanguine provin de la nivelul măduvei osoase, astfel că HLG-ul poate fi, de asemenea, utilizat pentru a evalua indirect starea de sănătate a măduvei osoase (a se vedea materialul informativ privind Prelevarea și Examinarea Măduvei Osoase).
Cum este efectuată o HLG?
O mică probă de sânge este recoltată de la pisică și este introdusă într-un recipient special care împiedică coagularea sângelui. Mai apoi, proba dispusă în acest recipient special este introdusă într-un aparat denumit analizor automat de sânge, care numără diferitele tipuri de celule și descrie variatele caracteristici ale acestora. Suplimentar, o picătură de sânge poate fi etalată în strat subțire pe o lamă de sticlă realizându-se astfel un frotiu de sânge. Acesta este impregnat cu soluții speciale de colorare și examinat la microscop pentru a sesiza aspectul celulelor individuale.
Ce măsoară o HLG?
HLG-ul oferă informații despre cele trei tipuri de celule care se găsesc în sânge. Acestea sunt celulele roșii ale sângelui (denumite și eritrocite sau RBC), celulele albe ale sângelui (denumite și leucocite sau WBC) și plachetele sanguine (uneori, denumite și trombocite). Detaliile raportate vizează numărul, dimensiunea și forma fiecărui tip de celule, precum și eventualele variații de aspect.
Ce sunt celulele roșii ale sângelui și de ce sunt acestea importante?
Celulele roșii ale sângelui sunt, de departe, cele mai numeroase celule din sânge și conferă sângelui coloritul roșu specific al acestuia. Ele sunt responsabile pentru transportul oxigenului de la pulmoni spre toate țesuturile din organism. Ele pot face acest lucru datorită unei proteine speciale denumite hemoglobină care este prezentă în fiecare celulă roșie a sângelui în parte. Pe măsură ce sângele este pompat spre pulmoni, oxigenul intră în celulele roșii și se leagă strâns de hemoglobină. Atunci când sângele este pompat prin tot organismul și în țesuturi, oxigenul se detașează de hemoglobină și poate părăsi celulele roșii pentru a intra în celulele țesuturilor.
Ce informații ne oferă HLG-ul despre celulele roșii ale sângelui?
- Numere:
HLG-ul raportează trei măsurători diferite ale celulelor roșii: numărul de celule roșii ale sângelui (RBC), hematocritul (HCT) și hemoglobina (HGB). Aceste determinări oferă informații privind cât de multe celule roșii sunt prezente și câtă hemoglobină este disponibilă. O scădere depistată fie în numărul de celule roșii ale sângelui, fie a cantității de hemoglobină poartă denumirea de „anemie”. Există multe cauze ale anemiei și, deși HLG-ul poate furniza anumite indicii, investigația mai amănunțită este aproape întotdeauna necesară pentru a se stabili un diagnostic. Prin comparație, o ușoară creștere a numărului de celule roșii ale sângelui este relativ obișnuită și, de regulă, indică faptul că pisica este deshidratată sau agitată. Această variație este, de regulă, temporară și nu reprezintă un motiv de îngrijorare. În cazuri extrem de rare, un număr crescut în mod persistent al celulelor roșii ale sângelui poate semnala o tulburare a măduvei osoase. - Mărimea:
Mărimea sau dimensiunile celulelor roșii ale sângelui, uneori, ne oferă indicii privind anumite boli. De exemplu, celulele roșii ale sângelui de dimensiuni mai mari pot fi observate în deficiențele vitaminice și bolile măduvei spinării. Celulele roșii ale sângelui de dimensiuni mai mici pot fi întâlnite în cazul deficienței de fier și al problemelor sistemului imunitar. Uneori, celulele roșii ale sângelui au dimensiuni normale, dar nu sunt suficiente ca număr. Acest lucru poate sugera o stare de boală cu o evoluție lungă, cum ar fi o boală renală cronică, o stare inflamatorie persistentă sau cancerul. - Culoarea și forma:
Coloritul și forma eritrocitelor sunt detalii suplimentare care ajută la diagnosticul bolii. De exemplu, un eritrocit cu o nuanță albăstruie poartă denumirea de eritrocit policromatofil (adesea, prescurtat ca policrom); este o celulă roșie tânără recent pusă în circulație de către măduva osoasă și este ușor mai mare și mai albăstruie decât celulele roșii mai mature. La un pacient anemic, depistarea policromilor în sânge este un semn bun deoarece aceasta semnalează faptul că măduva osoasă răspunde la anemie făcând eforturi susținute de a produce celule roșii noi. Uneori, este folosită o tehnică de colorare specială pentru a număra policromii, iar numărul acestora este raportat ca număr de reticulocite. Această determinare oferă aceleași informații ca numărarea policromilor, dar este mai precisă.
Există numeroase modificări de formă ale celulelor roșii care au fost asociate cu diferite boli. Aceste modificări au rareori valoare de diagnostic ca și determinări de sine stătătoare, dar pot oferi indicii privind natura bolii subiacente.
Ce sunt celulele albe ale sângelui și de ce sunt ele importante?
Celulele albe ale sângelui sau leucocitele („leuco” înseamnă „alb”) sunt esențiale în protejarea organismului împotriva organismelor infecțioase, cum ar fi bacteriile și virusurile, precum și împotriva materialelor străine care ar putea pătrunde în corp.
Gândiți-vă la celulele albe ale sângelui ca la „forțele armate” ale organismului…
Ca să înțelegeți mai bine, gândiți-vă la celulele albe ale sângelui ca la „forțele armate” ale organismului. În locul forțelor armate, navale și aeriene, forțele armate ale organismului au cinci divizii specializate reprezentate de tipurile diferite de celule albe ale sângelui denumite neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile și bazofile. Grupele diferite de leucocite lucrează în mod independent și laolaltă, în funcție de problema prezentă.
Ce informații ne oferă HLG-ul despre celulele albe ale sângelui?
- Numerele:
Analizorul automat însumează numărul total al celulelor albe ale sângelui raportat ca număr total de celule albe (WBC). Acesta oferă un indiciu privind nivelul general de protecție al pisicii împotriva infecțiilor. Analizorul, mai apoi, subdivide WBC și însumează numărul de leucocite din fiecare dintre cele cinci divizii. Laolaltă, cele cinci numere rezultate poartă denumirea de „diferențial”. Modificările apărute în distribuirea leucocitelor în acest diferențial pot oferi informații privind tipul și severitatea inflamației, cauzele posibile ale inflamației și dacă măduva osoasă are capacitatea de a produce suficiente celule albe ale sângelui. Uneori, numărul de celule albe ale sângelui este extrem de mare sau extrem de mic; oricare dintre aceste modificări poate semnala infecția severă sau indica existența unei boli grave a măduvei osoase, incluzând și cancerul. - Aspectul:
Aspectul leucocitelor poate indica dacă organismul este copleșit de o infecție sau dacă gestionează o criză în mod adecvat. Aspectul leucocitelor poate indica prezența toxinelor sau semnalează faptul că sistemul imunitar a fost activat. Prezența celulelor anormale sau cu aspect bizar este adesea un semn al bolii grave a măduvei osoase, incluzând cancerul.
Ce sunt plachetele și de ce sunt ele importante?
Plachetele sunt structuri mititele asemănătoare celulelor care sunt prezente în număr mare în sânge și servesc drept prima linie de apărare împotriva sângerării. Acestea stau tot timpul în gardă pentru a „sigila” leziunile microscopice apărute pe pereții interni ai vaselor de sânge și sunt primele care reacționează la apariția rănilor minore. De exemplu, atunci când suferiți o zgârietură sau o tăietură pe piele provocată de o coală de hârtie sau vă înțepați degetul cu un ac, oprirea sângerării este sarcina plachetelor. Ca urmare, este crucial și critic ca numărul adecvat de plachete din sânge să fie menținut.
Ce informații ne oferă HLG-ul despre plachete?
- Numere:
Analizorul automat raportează numărul de plachete din sânge, care va oferi un indiciu privind capacitatea organismului de a stopa sângerările minore. Dacă numărul de plachete scade sub un anumit nivel critic, atunci sângerarea spontană generalizată poate apărea. Un număr scăzut de plachete poate fi cauzat de o varietate de boli, cum ar fi o infecție recentă, o boală sistemică gravă, tulburările imunitare și bolile măduvei osoase. Un număr crescut de plachete este asociat în mod obișnuit cu o simplă stare de agitație sau efort, dar la fel de bine un număr crescut de plachete poate fi observat atunci când măduva face eforturi susținute să remedieze o lipsă a plachetelor. În cazuri foarte rare, numărul extrem de crescut al trombocitelor poate indica un cancer subiacent al măduvei osoase. - Mărimea:
Mărimea unei plachete, în general, este legată de vârsta acesteia; plachetele tinere sunt mari și rotofeie, în timp ce plachetele mature sunt, în general, mai mici. Prezența plachetelor tinere, mari și durdulii indică faptul că măduva osoasă produce în mod activ plachete noi. Această descoperire este importantă, iar în cazul unei pisici cu un număr scăzut de plachete, este un indiciu privind boala subiacentă. - Aspectul:
Foarte rar, pot fi depistate plachete anormale, cu un aspect bizar; adesea, acestea sunt un semn al unei boli grave a măduvei osoase, incluzând cancerul.