PISICA, fascinanta și magistrala creatură, căreia aproape nimic nu-i este imposibil, discretă, își trăiește existența și filozofia de viața în preajma celor mai norocoși dintre noi – iubitorii de pisici. Cei care au privilegiul de a o sluji în orice fel, drept părinți, îngrijitori, protectori sau medici veterinari și au ajuns să o îndrăgească, știu și simt c-au fost prinși în mrejele admirației și venerației pentru totdeauna.

În profesia de medic veterinar, ca și în viața și responsabilitatea de părinte de pisicoasă, ai tot timpul ceva de învățat. Nu sunt atoateștiutoare și cu orice ocazie învăț pe rupte, cu precădere de la pisicile mele paciente. De-mi urmăriți cu consecvență „scrierile”, știți fără urmă de îndoială că pisicile noastre companioane sunt creaturi total aparte. Eh, iată că inclusiv subiectul materialul informativ de față, își propune să vă aducă noțiuni și claritate într-una dintre specialitățile felinelor – sindromul Haws!

Una dintre completările frazei „Ai pisică, ai....” care se aplică relativ invariabil este „Ai pisică, ai fost martorul eliminării ghemotoacelor de păr”. Fără doar și poate, majoritatea părinților de pisici și-au observat pisica cum elimină câte un ghemotoc de păr din când în când. Deși evenimentul în sine, cel puțin în primă instanță pare nelalocul lui, este relativ firesc pentru un număr semnificativ de pisici, îndeosebi pentru cele cu părul lung, astfel că nu este cazul să vă îngrijorați prea mult în mod nejustificat dacă acest fenomen se produce o dată pe lună!

Titlul poate părea pretențios și exagerat, dar credeți-mă că exact asta se întâmplă cu bună-știință sau din neștiință, atunci când dispunem de diferite modalități de intervenție preventivă și nu le uzităm. În activitatea de la centrul pisicesc mă confrunt deseori cu situații, mai ales când vine vorba de o suferință a pisicoaselor care ar fi putut fi evitată sau tratată adecvat, în care companionii umani ai acestora declară: „Nu mi s-a spus!” sau „Dacă aș fi știut...” sau „Am considerat că...”

Iată o întrebare care-i preocupă pe mulți dintre noi, dar mai ales pe cei care sunt companionii umani grijulii ai pisicoaselor. Categoric, viața este mult mai frumoasă și mai incitantă atunci când percepi culorile care îi dau formă și există o vorbă celebră într-un ton optimist care ne „invită” să ne vedem viața în culori și nu în tonuri de alb-negru.

Animăluțele noastre de companie depind de noi pentru a le pune la dispoziție necesitățile de bază ale vieții – hrană, apă și adăpost. Ele nu pot merge la magazinul alimentar să-și cumpere alimente, astfel că noi le asigurăm masa. De asemenea, ele nu se pot duce la frigider sau la robinet pentru a-și lua un pahar de apă, așa că noi le menținem castroanele de apă pline. Mai mult de-atât ele nu-și pot construi o casă pentru a se proteja de vremea rea sau de prădători, astfel că noi le primim cu brațele deschise în casele noastre.

Sunt numeroase probleme hepatice care pot afecta pisicile, dar multe dintre acestea afectează cu predilecție pisicile adulte sau vârstnice. Una dintre acestea care tinde să apară la pisicile tinere (adesea cu vârste de câteva luni) este șuntul portosistemic congenital. Șuntul portosistemic sau hepatic reprezintă o circulație anormală a sângelui care ocolește ficatul permițând substanțelor toxice să ajungă în circulația generală și împiedicând utilizarea completă a substanțelor nutritive din dietă.