Medicul meu veterinar mi-a sugerat că pisica mea trebuie să fie hrănită cu ajutorul unei sonde de alimentare. Ce mai exact înseamnă acest lucru?
Hrănirea prin sondele de alimentare sunt o modalitate alternativă de a-i furniza unei pisicii alimentația de care are nevoie atunci când aceasta suferă de anorexie (lipsa poftei de mâncare) sau are anumite afecțiuni care o împiedică să mănânce în mod normal.
De ce ar fi necesară o sondă de alimentare?
În unele cazuri, pisicile nu vor sau nu pot să mănânce singure. Însă, alimentația corespunzătoare este un factor critic în reușita recuperării din orice boală.
Malnutriția cauzează o abilitate defectuoasă a organismului de a lupta împotriva infecțiilor sau de a se vindeca în mod adecvat...
Malnutriția (sau hrănirea inadecvată, fie sub aspect cantitativ, fie sub aspect calitativ) cauzează o capacitate defectuoasă a organismului de a lupta împotriva infecțiilor sau de a se vindeca în mod adecvat după o stare de boală sau o intervenție chirurgicală. Pentru a complica și mai mult lucrurile la pisici, fiziologia lor este foarte diferită în comparație cu cea a câinilor sau a oamenilor, iar consecințele lipsei hrănirii sunt cu mult mai semnificative. De fapt, pisicile care nu mănâncă timp de doar 48 de ore pot dezvolta o formă potențial fatală de disfuncție hepatică cunoscută ca lipidoza hepatică (pentru mai multe informații consultă materialul informativ Boala ficatului gras sau lipidoza hepatică la pisici). Acești factori fac ca menținerea unei alimentații adecvate să fie esențială și vitală la pisicile care sunt bolnave sau trec prin intervenții chirurgicale.
Ar mai exista orice altceva ce-aș putea face pentru a-mi încuraja pisica să mănânce?
Apetitul redus sau absent este un simptom comun al pisicilor care pot avea chiar și cea mai mică urmă de boală. Uneori, doar simpla schimbare a tipului de hrană sau a momentului sau a locului în care era obișnuită să fie hrănită pot declanșa anorexia (lipsa poftei de mâncare), mai ales dacă pisica are orice fel de problemă. Dacă pisica voastră mănâncă mai puțin decât în mod normal, iată câțiva pași simpli pentru a încerca încurajarea pisicii să-și recapete apetitul normal:
- Încălziți ușor hrana înainte de hrănire. Este important ca hrana să fie încălzită numai ușor, la o temperatură mult mai scăzută decât cea „caldă” pe care o mâncăm noi. Înainte de a i-o oferi pisicii, asigurați-vă ca porția să fie omogenizată și verificați-o să nu fie prea fierbinte punând o cantitate mititică în palma sau pe fața internă a antebrațului vostru.
- Oferiți-i mese mici și frecvente de hrană intens mirositoare și foarte gustoasă. Majoritatea pisicilor vor prefera alimentele care sunt bogate în proteine și grăsimi. Medicul vostru veterinar poate recomanda un plan de hrănire personalizat pentru pisica voastră, în funcție de necesitățile acesteia.
- Încercați să o hrăniți din mână sau să puneți cu blândețe dumicați mici de hrană pe limba pisicii.
- Asigurați-vă ca zona de hrănire să fie liniștită, primitoare și confortabilă.
Hrănirea forțată, adesea, va accentua repulsia față de hrană și nu va face nimic altceva decât să prelungească timpul efectiv până când pisica va reîncepe să se hrănească în mod voluntar.
Dacă o pisică refuză hrană timp de cel mult 2 zile, trebuie să vă consultați imediat cu medicul vostru veterinar. NU AȘTEPTAȚI! NU AMÂNAȚI! În cazul anumitor pisici, medicamentele de stimulare a apetitului de tipul diazepamului sau a ciproheptadinei pot fi eficiente. La pisicile care refuză să mănânce, hrănirea forțată este contraproductivă. Nu numai că este total neplăcută pentru pisică, dar există și un risc foarte mare ca pisica să aspire hrana în trahee și să dezvolte pneumonie de aspirație (bronhopneumonie „ab ingestis”). Hrănirea forțată, adesea, va accentua repulsia față de hrană și nu va face nimic altceva decât să prelungească timpul efectiv până când pisica va reîncepe să se hrănească în mod voluntar.
Ce se va întâmpla dacă nu reușesc să-mi fac pisica să mănânce?
După circa trei zile de anorexie, organismul pisicii începe să intre într-o fază periculoasă. Dacă hrana nu este rapid asigurată, organismul va începe să mobilizeze și să metabolizeze rezervele energetice depozitate de la nivelul ficatului și a altor țesuturi vitale. În această situație, pot apărea leziuni și disfuncții grave și posibil ireversibile. Dacă pisica nu răspunde la tratamentul medical conservator sau dacă testele de sânge indică compromiterea ficatului sau alte probleme metabolice, medicul vostru veterinar poate recomanda plasarea unei sonde de alimentare. Cele mai uzuale tipuri de sonde de alimentare sunt sonda nazo-gastrică (uneori denumită și ca sondă nazo-esofagiană), sonda de esofagostomie și sonda de gastrostomie. Tipul de sondă de alimentare care va fi utilizat la pisica voastră va fi ales în funcție de circumstanțele specifice.
Ce este sonda nazo-gastrică sau nazo-esofagiană?
Acest tip de sondă este cel mai simplu de inserat și este cea mai comună formă de hrănire prin sondă la pisici. Sondele nazo-gastrice, de regulă, pot fi puse cu ajutorul unei minime sedări. Un anestezic local va fi aplicat pe mucoasa sensibilă a nărilor, iar apoi, un tub îngust și flexibil va fi introdus prin nară. Acesta va trece prin cavitatea nazală în spre gât și în jos în esofag până când ajunge în dreptul coastei a noua. Apoi, tubul sau sonda este atașată de capul pisicii voastre cu ajutorul unor puncte de sutură sau a lipiciului chirurgical.
Sondele nazo-gastrice nu se utilizează dacă pisica va avea nevoie de o hrănire asistată pe termen lung...
În general, este necesară folosirea unui guler de protecție pentru a împiedica pisica să umble la locul inserției sondei sau să-și scoată sonda. Ținând cont de diametrul mic al sondei de alimentare, numai alimentele extrem de fin pasate și fluide, apa și anumite medicamente pot fi administrate prin aceasta. Sonda nazo-gastrică este frecvent predispusă la a se înfunda. Sondele nazo-gastrice nu se utilizează dacă pisica are nevoie de hrănire pe termen lung, dacă pisica vomită, dacă aceasta a suferit un traumatism facial sever, dacă esofagul nu funcționează în mod normal sau dacă pisica este inconștientă. Aceste sonde pot fi păstrate și utilizate pentru cel mult cinci zile.
Ce este o sondă de esofagostomie?
Acest tip de sondă este ușor mai mare decât cea nazo-gastrică și intră în esofag printr-o mică incizie de la nivelul gâtului. Pisica trebuie să fie sedată puternic sau anesteziată pentru a putea pune acest tip de sondă de alimentare. Sunt mai multe beneficii ale sondei de esofagostomie în comparație cu o sondă nazo-gastrică. Diametrul mai mare al acestei sonde de alimentare permite ca hrana mai densă, mai groasă să poată fi administrată și are mai puține riscuri de înfundare sau alte posibile complicații. Hrănirea prin sonda de esofagostomie necesită un timp considerabil mai redus în comparație cu hrănirea prin sonda nazo-esofagiană.
Sondele de esofagostomie pot fi păstrate și utilizate timp de câteva săptămâni sau luni.
Sondele de esofagostomie pot fi păstrate și utilizate timp de câteva săptămâni sau luni. Majoritatea pisicilor vor avea un bandaj special cu rol de a fixa și amortiza sonda în jurul gâtului unde sonda este inserată. Sonda va fi acoperită atunci când nu este folosită (pentru mai multe informații, consultați materialul informativ Hrănirea prin sonda de esofagostomie).
Ce este sonda de gastrostomie?
O sondă de gastrostomie este un tub sau o sondă de diametru mare care este plasată chirurgical direct în stomac prin piele și peretele abdominal. Capătul sondei iese pe la nivelul pielii, chiar deasupra stomacului în lateralul sau flancul pisicii. Pisica trebuie să treacă printr-o anestezie generală de scurtă durată pentru ca sonda de gastrostomie să poată fi inserată. Sonda de gastrostomie se utilizează atunci când este necesară hrănirea asistată pe termen lung.
Sondele de gastrostomie pot fi lăsate și utilizate timp de câteva săptămâni sau chiar luni.
Sondele de gastrostomie pot fi lăsate și utilizate timp de câteva săptămâni sau chiar luni. Pisica va trebui să poarte un bandaj abdominal sau o cămașă festă de protecție atâta timp cât sonda este prezentă, iar sonda va fi închisă cu capac atunci când nu este folosită (pentru mai multe informații consultați materialul informativ Hrănirea cu ajutorul sondei de gastrostomie). Unul dintre avantajele majore ale hrănirii prin sonda de gastrostomie este că pentru hrănirea pisicii va trebui să alocăm un timp mai scurt.
Este dificil de hrănit o pisică printr-o sondă de alimentare?
Hrănirea unei pisici printr-o sondă de alimentare este mai ușoară și mai puțin complicată decât v-ați putea imagina. Majoritatea persoanelor se obișnuiesc rapid să pregătească hrana și să conecteze seringa la sonda de alimentare. Îngrijirea locului unde este plasată sonda este, de asemenea, ușoară și necesită un minim de efort. Înainte de fiecare hrănire, este important să verificați dacă ultima masă a fost transferată din stomac în intestin. Veți putea face acest lucru atașând o seringă goală și trăgând cu blândețe de pistonul seringii (aspirare). Dacă în stomac se mai găsește mâncare, o veți putea sesiza în seringă. Medicul vostru veterinar vă va sfătui ce să faceți în această situație în funcție de starea și necesitățile specifice ale pisicii voastre.
Cu ce tip de hrană ar trebui să facem hrănirea printr-o sondă de alimentare?
Medicul vostru veterinar vă va prescrie un plan de hrănire personalizat pentru pisica voastră. Cel mai frecvent, veți folosi o hrană sub formă de pudră, suspensie sau pate din conservă, ce se găsesc în comerț sau chiar o hrană umedă pentru pisicii care a fost pasată foarte fin într-un blender.
Cantitatea care trebuie să fie administrată și numărul de mese vor varia...
Cantitatea care trebuie să fie administrată și numărul de mese vor varia în funcție de mărimea pisicii, conținutul în calorii al hrănii, dacă pisica trebuie să ia sau, dimpotrivă, să regreseze în greutate, precum și de boala sau problemele care sunt tratate.
Care ar fi complicațiile hrănirii prin sondele de alimentare?
În general, sunt câteva complicații în cazul hrănirii cu ajutorul sondelor de alimentare odată ce pisica este stabilă. Cele mai frecvente complicații sunt reprezentate de infecția la locul inserției sondei la nivelul pielii, înlăturarea accidentală sau voită de către companionul uman al pisicii sau de către pisică și înfundarea sondei. Riscul de scurgere a hranei din sau în jurul sondei de gastrostomie în abdomen este foarte rar odată ce o stomă sau adeziunea/aderența dintre peretele abdominal și stomac s-a format; de obicei, aceste aderențe se formează în decurs de 1-2 săptămâni de la plasarea sondei. Medicul vostru veterinar vă va instrui în mod specific cum să remediați eventualele complicații sau probleme care apar.
Care ar fi situațiile în care hrănirea prin sondele de alimentare nu este posibilă?
În circumstanțe rare, cum ar fi în cazul pisicilor cărora nu li se pot controla stările de vomă sau a pisicilor care sunt inconștiente, hrănirea prin sondele de alimentare nu este o opțiune posibilă. În aceste cazuri, poate fi necesară luarea în considerare a hrănirii intravenoase. Hrănirea intravenoasă a pisicilor este o chestiune complicată, dificilă și costisitoare și, ca urmare, este recomandată numai atunci când alte metode de hrănire nu sunt disponibile sau posibile.