Ce este lipidoza hepatică și cum se poate alege o pisică cu o astfel de afecțiune?
Lipidoza hepatică este cunoscută și ca sindromul ficatului gras. Această boală este relativ specifică pisicilor și este una dintre cele mai comune boli hepatice întâlnite la pisici.
Riscurile de apariție a lipidozei hepatice sunt mai mari dacă pisica a fost supraponderală sau obeză.
De regulă, o pisică cu lipidoză hepatică a trecut recent printr-un episod de anorexie (mănâncă extrem de puțin sau deloc) timp de trei-patru zile consecutiv. Riscurile instalării lipidozei hepatice sunt mai mari dacă pisica a fost supraponderală sau obeză înainte ca anorexia să apară.
Atunci când grăsimile sunt metabolizate sau descompuse rapid pentru a asigura necesarul de energie și de substanțe nutritive ale pisicii anorectice, acestea pot depăși capacitatea ficatului de a le procesa. Aceste grăsimi încep să fie depozitate în și în jurul celulelor hepatice, compromițând și mai mult funcția hepatică. De regulă, pisica devine icterică sau „se îngălbenește”, constatându-se o colorație galbenă a albului ochilor sau a pielii. În acest stadiu, boala va fi fatală dacă nu este tratată rapid și agresiv.
Cum este diagnosticată lipidoza hepatică?
Diagnosticul de lipidoză hepatică se realizează pe baza testelor de sânge care pun în evidență funcția hepatică precară și pe baza unei biopsii hepatice sau a aspiratului cu ac fin. Ultima procedură poate fi efectuată în timpul unei intervenții chirurgicale exploratorii sau prin inserarea unui ac în ficat prin piele. Proba de țesut hepatic este trimisă către un anatomopatolog veterinar pentru a fi analizată. O pisică cu lipidoză hepatică va avea o cantitate mare de grăsimi în și printre celulele hepatice. Pentru a stabili motivul pentru care pisica a încetat în primă instanță să nu mai mănânce vor fi necesare și alte teste de diagnostic suplimentare. Dacă cauza anorexiei este tratabilă sau vindecabilă, prognosticul este unul relativ favorabil.
O pisică cu lipidoză hepatică va avea o cantitate mare de grăsimi în și printre celulele hepatice.
În unele cazuri, un diagnostic prezumtiv poate fi formulat fără o biopsie a ficatului. Dacă istoricul pisicii, semnele clinice și analizele de sânge sunt puternic sugestive pentru această afecțiune, iar pisica este prea instabilă pentru a obține proba pentru biopsie, un diagnostic prezumtiv poate fi luat în considerare în mod corect pentru a iniția terapia. Cu toate acestea, alte teste suplimentare vor fi necesare, dacă pisica voastră dezvoltă semne clinice suplimentare sau dacă nu evoluează conform cursului așteptat al bolii.
Este o boală tratabilă?
Lipidoza hepatică este tratabilă cu ajutorul unui tratament de susținere nutrițională agresivă până când apetitul firesc al pisicii revine la normal. Pentru ca ficatul să-și reia funcția astfel încât să poată mobiliza depozitele excesive de grăsimi, va fi nevoie de un suport nutrițional extrem de consistent și constant. Acesta necesită în medie șase-șapte săptămâni. Ca urmare, va trebui utilizată o metodă de hrănire „artificială” care să vă permită să vă hrăniți pisica acasă.
Această boală este tratabilă cu ajutorul unui tratament de susținere nutrițională agresivă până când apetitul pisicii revine la normal.
Deși suportul nutrițional este cea mai importantă componentă a tratamentului, multe pisici vor trebui să fie tratate și cu ajutorul medicamentelor care să susțină funcția ficatului, să diminueze greața, precum și să corecteze dezechilibrele electrolitice. De asemenea, pisicile pot avea nevoie de spitalizare pentru a li se administra lichide intravenos, cel puțin în primele câteva zile de tratament, cu scopul de a le corecta starea de deshidratare.
Cum pot asigura suportul nutrițional necesar?
Un tub sau o sondă de hrănire va fi poziționată prin intermediul unei intervenții chirurgicale, astfel încât să o puteți hrăni la seringă cu o dietă specială, hrana ajungând astfel direct în tractul gastrointestinal al pisicii voastre. Sonda de hrănire poate fi plasată la nivelul esofagului sau al stomacului (pentru mai multe informații consultați materialul informativ privind Hrănirea prin sondă la pisici). Medicul vostru veterinar va stabili care este cea mai indicată și eficientă modalitate de hrănire pentru pisica voastră ținând cont de circumstanțele particulare ale fiecărei pisici-paciente.
Va trebui să folosiți o seringă specială pentru a vă hrăni pisica cu un amestec alimentar special prin sonda de hrănire de 3-5 ori pe zi. Această hrană sau dietă specială este formulată pentru a întruni necesitățile nutriționale ale pisicii și n-ar trebui să provoace vărsături sau diaree. Pentru a vă hrăni pisica, urmați acești pași:
- Amestecați o conservă de dietă specială (care v-a fost oferită de medicul vostru veterinar) cu apă. Cantitatea exactă de apă necesară va varia în funcție de dimensiunea sondei de hrănire a pisicii voastre. Medicul vostru veterinar trebuie să vă ofere instrucțiunile necesare.
- Îndepărtați dopul sondei de hrănire.
- Utilizând seringa primită, injectați __ ml de amestec de hrană prin sonda de hrănire a pisicii. Hrăniți-vă pisica de __ ori pe zi CU O CANTITATE TOTALĂ DE __ ml PE 24 ORE. Este indicat să introduceți hrana lent, cu aproximativ 1 ml pe secundă și să ridicați piciorușele din față ale pisicii voastre astfel încât hrana să ajungă cu ușurință în stomac.
- După ce amestecul de hrană a fost injectat, injectați 5-10 ml de apă de băut prin sondă pentru a spăla orice eventuale resturi de hrană și pentru a preveni înfundarea sondei. Atașați la loc dopul sondei.
- Orice hrană rămasă trebuie să fie depozitată la frigider. Înainte de hrănirea următoare, aceasta va trebui să fie încălzită la temperatura corporală a pisicii (38-39 grade Celsius) sub apa fierbinte de la robinet sau într-un cuptor cu microunde. Dacă o încălziți într-un cuptor cu microunde, asigurați-vă să omogenizați temeinic conținutul și să vă asigurați că nu este prea fierbinte înainte de hrănire, deoarece există riscul de arsuri. Pentru a verifica temperatura produsului, puneți o cantitate redusă în palmă sau pe fața internă a antebrațului vostru.
Când va fi sonda îndepărtată (scoasă)?
În medie, pisicile suferinde de lipidoză hepatică au nevoie de șase până la opt săptămâni de hrănire prin sondă înainte de a începe să mănânce din proprie inițiativă. Cel puțin o dată pe săptămână oferiți-i pisicii voastre o cantitate mică din hrana ei preferată, astfel încât să puteți verifica când își reia apetitul. Sonda de alimentare nu va împiedica hrănirea în niciun fel.
Cel puțin o dată pe săptămână oferiți-i pisicii voastre o cantitate mică din hrana ei preferată, astfel încât să puteți verifica când își reia apetitul.
Odată ce pisica voastră începe să mănânce singură, puteți începe să reduceți treptat cantitatea de hrană pe care i-o injectați pe sonda de hrănire. Monitorizați cantitatea de hrană pe care pisica voastră o consumă și urmăriți să-și mențină un aport zilnic de hrană constant, treptat reducând cantitatea de hrană injectată pe sondă odată ce apetitul pisicii voastre crește. Odată ce pisica voastră a început să mănânce bine timp de 3-4 zile, fără a avea nevoie de hrănire suplimentară pe sondă, sonda poate fi îndepărtată de către medicul vostru veterinar. Îndepărtarea sondei este simplă și nu necesită anestezie; cu toate acestea, nu ar trebui să încercați îndepărtarea sondei de unul singur, căci puteți genera accidente sau complicații.