Imposibil sa nu va surprinda prin aspectul sau exterior, Sphynx-ul este, intr-adevar lipsit de par, sau mai bine spus, corpul sau este acoperit doar de un puf foarte fin. In ciuda acestui aspect, Sphynx-ul este o pisica robusta si rezistenta, afectuoasa si jucausa, un adevarat companion.
Istoricul si originea
In ultimii circa o suta de ani, pisoi „fara par” au aparut spontan printre puii fatati de diferite pisici domestice cu parul scurt. Aceasta mutatie naturala, spontana pare a fi una relativ obisnuita, din moment ce pisici fara par au fost descoperite in Canada, Franta, Mexic, Rusia, Australia si in Statele Unite. Totusi, multe dintre aceste linii nu au fost niciodata perfectionate.
Primul program oficial de selectie al rasei a debutat in anii ’60, in Canada, cand o pereche de pisici domestice cu parul scurt a dat nastere unui pisoi fara par. In 1970, Cat Fanciers’ Association (CFA), a acordat „pisicii canadiene fara par” statutul de rasa provizorie. Cu toate acestea, in anul urmator, CFA ii anuleaza statutul provizoriu datorita problemelor de sanatate aparute si a dificultatilor de crestere. La momentul respectiv se credea ca gena asociata cu lipsa parului era letala.
Sphynx-ul pe care il stim noi astazi a aparut in 1975, cand proprietarii unei ferme din Minnesota, familia Pearson au descoperit ca pisica lor cu parul scurt, Jezabelle, a dat nastere unui pisoi fara par, pe care l-au numit Epidermis. In 1976, se naste un alt pisoi fara par, numit Dermis. Cele doua pisicute fara par sunt cedate crescatorului Kim Mueske, din Oregon, care le-a utilizat la crearea rasei.
Denumirea de „Sphynx” a fost aleasa dupa numele marelui sfinx din Giza.
In 1983, o crescatoare canadiana, Shirley Smith ii trimite doi pisoi Dr. Hugo Hernandez in Olanda. Dr. Hernandez a imperecheat cele doua exemplare, numite Punkie si Paloma, pana a obtinut Devon rex-ul. Descendentii acestor pisici, alaturi de descendentii pisicilor familiei Pearson, au constituit fondul de creare al sphynx-ului de astazi.
In februarie 1998, Sphynx-ul a fost acceptat de catre CFA in baza sa de date si se fac eforturi sustinute de a castiga statutul provizoriu in CFA.
Aspectul exterior si dimensiunile
Odata ce reusiti sa treceti peste socul vederii unei pisici „goale”, veti constata ca aceasta rasa are si alte trasaturi distinctive. Sphynx-ii sunt pisici de talie medie, cu o corp mai mult lung decat lat, musculos si bine proportionat. Pieptul este adanc si bine imbracat de musculatura. Abdomenul este proeminent, dar nu ca de batracian. Capul este triunghiular, cu colturile rotunjite, mai mult lung decat lat, cu craniul rotunjit si fruntea usor plata. Maxilarele sunt proeminente, iar barbia este puternica si bine evidentiata. Urechile sunt mari si late asemanatoare antenelor parabolice, lipsite de par pe fata lor interna. Nasul este scurt, acoperit cu piele de aceeasi culoare cu cea de pe corp. Ochii mari, ovali, de forma lamaiei, usor oblici, bine distantati, expresivi sunt de culoare in concordanta cu cea a parului, dar pot fi si verzi. Gatul este lung, subtire si musculos. Coada sa este lunga si subtire, conica. Picioarele sunt lungi, zvelte si cu musculatura bine evidentiata. Gambele sunt de lungime medie, subtiri, dar cu osatura puternica. Labele sunt ovale, cu degete lungi si pernite groase.
In realitate, Sphynx-ul nu are pielea mai cutata decat oricare alta pisica. Toate pisicile au pielea lasata, cutata, pielea pisicii fiind cea mai subtire in comparatie cu celelalte animale domestice, si, de asemenea, cea mai elastica. De fapt, este mult mai usor sa observi aceste cute la o pisica fara par.
In ciuda asteptarilor voastre, Sphynx-ul, doar pare ca nu ar avea par. Pielea sa este acoperita cu puf extrem de fin, care aduce cu textura pielii de caprioara.
Sphynx-ul se gaseste in diferite varietati de culori si modele, dar culoarea exacta este, cateodata, dificil de determinat la o pisica fara par, astfel ca in cadrul expozitiilor feline nu se acorda puncte sau animalul nu este penalizat din cauza coloritului.
Greutatea corporala a Sphynx-ului este cuprinsa intre 3,5-7 kg, masculii fiind mai robusti.
Personalitatea
Sphynx-ul este un animalut de companie afectuos si jucaus. Sunt sociabile, agile si extrem de curioase, fiind innebunite dupa compania omului sau a altor animalute de companie.
Sphynx-ul este o parte maimuta, o parte caine, o parte copil si o alta parte pisica, prezentand trasaturi de caracter specifice fiecaruia. Sa spui ca Sphynx-ul este ager si plin de viata este doar o afirmatie modesta; ele vor efectua acrobatii aeriene din varful usii sau bibliotecii similar maimutelor. Devotate si loiale, isi vor urma stapanul peste tot, dand din coada similar cainelui si torcand necontenit. Isi vor intampina stapanul cand acesta ajunge acasa si sunt foarte vorbarete. Sphynx-ul are nevoie de atentia voastra neconditionata si este la fel de neastamparat si dragalas ca si copiii.
Se spune ca Sphynx-ii sunt campioni la tors. Le place sa fie rasfatati si nu se dau inlaturi de la o partida buna de joaca.
Sunt medium active, cu o capacitate medie de reactie, extrem de curioase si agile. Rabdator si docil, Sphynx-ul este animalul perfect de companie.
Relatiile cu familia si casa
Sunt pisici extrem de sociabile, tolerand fara prea mari straduinte alte animalute de casa. Prietenos si afectuos, Sphynx-ul va indragi copiii din prima clipa. Cauta cu precadere atentie din partea stapanului, placandu-i sa doarma in bratele sau in patul acestuia.
Aspecte particulare
Sphinx-ii sunt exclusiv pisici de interior, deoarece ei au o protectie diminuata fata de factorii de mediu, neplacandu-le sa lancezeasca pe suprafetele reci.
Temperatura lor corporala este cu un grad sau doua mai mare in comparatie cu celelalte pisici si au o capacitate extraordinara de a compensa pierderea de caldura.
Sphynx-ii au o pozitie caracteristica, in statiune, ridicand unul dintre membrele din fata.
Pisoii se nasc acoperiti de un puf fin, pe care il inlatura cand devin adulti. Culorile si modelele blanii pot fi, uneori, greu sesizabile la adulti. Sphynx-ii pot prezenta toate varietatile de culoare.
Sphynx-ul necesita o ingrijire saptamanala. Unghiile trebuie scurtate cand este necesar. Sphynx-ul trebuie sa fie imbaiat o data pe saptamana, dar trebuie sa utilizati intotdeauna numai produse speciale pentru pisici. Pisicile sunt foarte sensibile, astfel ca este foarte important sa utilizati numai produsele adresate acestora. Este important sa il uscati cu un prosop imediat dupa imbaiere si nu trebuie sa ii permiteti sa stea in frig sau sa iasa afara.
Urechile trebuie si ele sa fie curatate o data pe saptamana cu ajutorul betisoarelor igienice. Urechea trebuie curatata dinspre exterior spre interior. Daca nu ati mai facut acest lucru pana acum, medicul vostru veterinar va va invata.
Retineti ca Sphynx-ul este o pisica, exclusiv, de interior. Pielea lor este extrem de sensibila datorita lipsei de par, fiind predispusi arsurilor solare.
Boli si afectiuni curente
In ciuda, lipsei sale de par care i-ar putea conferi o mai putina expunere la factorii de mediu si la diversi agenti patogeni, Sphynx-ul este o rasa rezistenta si sanatoasa cu putine probleme de ordin medical. Ca si in cazul altor rase, sunt predispuse afectiunilor cavitatii orale (gingivite, tartru dentar), alergiilor de piele, iar in cazul masculilor trebuie acordata o atentie suplimentara eventualelor probleme urinare.
Sphynx-ul nu trebuie expus schimburilor bruste de temperatura, cum nu trebuie expus la temperaturi extreme, prea scazute sau prea crescute, fiind predispus arsurilor solare sau degeraturilor.
Ca si maladii de ordin genetic, in literatura de specialitate nu se relateaza vreo sensibilitate specifica.
Aidoma altor rase, odata cu inaintarea in varsta, respectiv, dupa varsta de 6-8 ani, este imperios necesar un control de rutina al pisicii voastre, control insotit de cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si de urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati individuale si pentru a se incerca instituirea unei diete sau a unui tratament adecvat.
Speranta medie de viata la Spyhnx este de 9-15 ani.