Învăluit în mit și mister, Ragdoll-ul este o pisică de talie mare, relaxată și afectuoasă cu o blană lungă și frumoasă și ochi albaștri strălucitori. Ca rasă hibrid, Ragdoll-ul a fost creat în urma unor ani de împerecheri selective, dar ce rase de pisici au fost mai precis implicate în formarea lui nu se știe cu exactitate.
Dacă sunteți în căutarea unei pisici de talie mare care nu este agresivă, adoră să fie în preajma oamenilor și este foarte liniștită și prietenoasă, Ragdoll se încadrează perfect în solicitările voastre.
Istoricul și originea
Originile Ragdoll-ului nu au putut fi stabilite cu certitudine. Singurul lucru care este cert este că rasa a fost creată în jurul anilor 1960 de către o crescătoare de origine americană, Ann Baker. Ea a împerecheat o pisică, Josephine, cu părul lung și alb și cu semnele caracteristice siamezei, care se presupune că era un metis de angora cu un mascul metis de burmeză cu birmaneză, rezultând astfel Ragdoll-ul. Aceste pisici neobișnuite ca înfățișare au fost create pentru a deveni pisica cea mai râvnită ca și companion. Extrem de prietenoase și afectuoase, ele posedă foarte puține dintre caracteristicile temperamentale ale pisicilor, fiind remarcate pentru tendința de a fi extrem de maleabile și tolerante, de unde și denumirea lor de rag doll, însemnând păpușă din cârpe. Ann Baker susținea că aceste pisici unice erau imune la durere, aspect contestat de crescătorii de Ragdoll. În 1967, rasa Ragdoll a fost recunoscută în Statele Unite. În 1993, Ragdoll-ul a fost acceptat și înregistrat de către CFA.
Astăzi, Ragdoll-ul este recunoscut de AACE (American Association of Cat Enthusiasts), ACA (American Cat Association), ACFA (American Cat Fanciers Association), CCA (Canadian Cat Association), CFA (Cat Fanciers’ Association), CFF (Cat Fanciers’ Federation), TICA (The International Cat Association), UFO (United Feline Organization), FiFe (Federation Internationale Feline) și AFR (Asociația Felină Română).
Aspectul exterior și dimensiunile
Ragdoll-ul este o pisică de talie mare, puternică și musculoasă. Blănița lui este formată din fire de păr lungi și mătăsoase ce acoperă un puf profund de textura plușului. Ragdoll-ii au ochi mari și expresivi, de formă ovală și de culoare albastră. Corpul este alungit, lat și compact cu osatură puternică, iar capul mare este mai mult lat decât alungit. Capul este mai lat la nivelul ochilor, iar bărbia este puternică și evidentă. Urechile prezintă baza de implantare largă, cu pavilionul moderat de lat și cu vârfurile rotunjite. Toracele este lat și adânc, făcând legătura cu capul prin intermediul unui gât scurt și musculos. În jurul gâtului, părul este un pic mai lung formând un guler. Picioarele, nici prea lungi, nici prea scurte, ciolănoase, se termină cu labe mari, rotunde și ornate cu smoace de păr. Pe extremitatea posterioară a membrelor posterioare, părul este, de asemenea, mai lung. Coada este lungă și stufoasă.
Ragdoll-ul se găsește în patru varietăți de culoare: seal (focă), ciocolatiu, gri-albăstrui și liliachiu și trei modele acceptate: colourpoint, mitted și bicolor. Tipul colourpoint prezintă botul, urechile, coada și extremitățile picioarelor de culoare mai închisă, asemănător birmanezei. Tipul mitted prezintă pete închise pe față, urechi și coadă, iar extremitățile picioarelor sunt albe. Tipul bicolor are mai mult alb decât tipul mitted, adică toate cele patru lăbuțe, fața internă a toracelui și abdomenului și un semn în forma literei „V” întors la nivelul feței. Pisicile bicolore pot prezenta, de asemenea, o pată sau două de culoare albă pe spate. Corpul este acoperit cu blănița de culoare mai deschisă, în timp ce extremitățile (fața, picioarele, urechile și coada) similar siamezelor sunt de culoare închisă. Coloritul se stabilizează în jurul vârstei de 2 ani.
Femelele sunt, în general, mai mici ca și talie și mai zvelte. Masculii cântăresc în jur de 6,8–9 kg, în timp ce femelele pot atinge o greutate corporală între 4,5 și 6,8 kg.
Personalitatea
Ragdoll-ul este un companion minunat. Manierați și drăgălași, Ragdoll-ii sunt bine cunoscuți pentru caracterul lor extrem de tolerant și docil.
Ragdoll-ul este docil, afectuos, inteligent și delicat. Le place să se joace, dar nu sunt excesiv de activi. Sunt pisici sociabile și foarte atașate de proprietarii lor. Afectuoși, dar fără a cere cu insistență să fie în centrul atenției, Ragdoll-ii nu-și doresc nimic altceva decât să se cuibărească în poala stăpânului lor și să fie alintați.
Relațiile cu familia și casa
Dacă sunteți în căutarea unei pisici tipice – o felină care este distantă și rece, atunci trebuie să mai căutați. Ragdoll-ul nu este o pisică independentă și nici nu va fi în siguranță dacă este lăsată singură afară nesupravegheată. Ragdoll-ul este foarte sociabil și nu numai că va suferi dacă este neglijat, dar se poate răni grav dacă este lăsat nesupravegheat. În timp ce aceste frumuseți de talie mare necesită puțină mișcare, ca și în cazul altor animăluțe de casă, ele au nevoie de un proprietar care să fie capabil să-și asume o mare responsabilitate.
Contrar caracterelor native de feline pe care ar trebui să le posede, Ragdoll-ul nu este agresiv, ajungând de cele mai multe ori să fie rănit pentru că nici nu are tendința să se apere dacă este atacat. Molcom și pașnic, Ragdoll-ul este considerat de mulți crescători ca fiind o pisică „mototoală”.
Ragdoll-ul se adaptează cu ușurință mediului lui de viață. Tolerează copiii și alte animăluțe de casă. Este ideal pentru persoanele care trăiesc în apartamente, întrucât Ragdoll-ul preferă să stea mai mult în casă. Sunt jucăuși, dar nu peste măsură de activi și adoră să-și petreacă timpul alături de prietenii lor umani.
Aspecte particulare
Ragdoll-ii se maturizează mai lent, fiind necesari până la 3–4 ani pentru a se dezvolta complet. Ei, de asemenea, pot fi educați cu ușurință.
Ragdoll-ii sunt renumiți ca fiind pisici gurmande. Deci, în consecință, atenție la ce și cât mănâncă.
Blănița lor nu necesită o îngrijire specială, ci simpla periere cu un pieptăn din metal de circa două ori pe săptămână este suficientă. Ragdoll-ul, ca și pisicile din alte rase, năpârlește, în general, odată cu schimbarea sezoanelor. Absența unui puf abundent, dens are ca efect reducerea căderii părului, încurcării acestuia și a formării ghemurilor de păr la nivel gastrointestinal.
Boli și afecțiuni curente
Ragdoll-ul este, în general, o rasă rezistentă, rareori necesitând îngrijiri medicale. Cu toate acestea, există câțiva factori de risc care nu trebuie neglijați. Unele maladii care afectează Ragdoll-ul sunt reprezentate de displazia de șold și cardiomiopatia hipertrofică a felinelor.
Masculii nu sunt feriți de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avută o atenție sporită asupra alimentației și apariției eventualelor dificultăți de urinare.
După o anumită vârstă, în funcție și de individ, au tendința de a depune tartru dentar, cu predilecție pe molari și carnasiere.
Ideal este ca după vârsta de 6–8 ani, chiar dacă aveți un exemplar sănătos, să-i faceți un control de rutină și câteva investigații (ecografie, radiografie, analize de sânge și urină) pentru a depista din timp eventualele sensibilități și pentru a încerca remedierea acestora printr-o alimentație corespunzătoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.
În concluzie, o alimentație echilibrată, apa proaspătă, controalele medicale regulate, vaccinările periodice și multă dragoste sunt ingredientele unei rețete care va asigura sănătatea companionului vostru.
Speranța de viață a Ragdoll-ului este de circa 15–20 de ani.