Infecția cu herpesvirusul felin sau rinotraheita virală felină

De Dr. Rocsana Timotin , 23 august 2016

Ce este rinotraheita virală felină?

Rinotraheita virală felină sau rinotraheita infecțioasă felină (RTIF) este o boală infecțioasă cauzată de herpesvirusul felin de tip 1. Ca și în cazul altor herpesvirusuri, virusul are specificitate majoră de specie și provoacă infecții exclusiv pisicilor domestice și sălbatice. Virusul poate infecta pisicile de toate vârstele.

Rinotraheita virală felină este o cauză majoră a bolilor căilor respiratorii superioare la pisici și este cea mai obișnuită cauză a conjunctivitei (inflamația țesuturilor care înconjoară ochiul și în special mucoasa care căptușește pleoapele și pleoapa a treia).

Cum se infectează o pisică cu herpesvirusul felin?

O pisică se infectează cu acest virus prin contactul direct cu particulele virale.

O pisică se infectează cu acest virus prin contactul direct cu particulele virale. Virusul este excretat sau eliminat prin salivă și secrețiile oculare și nazale ale unei pisici infectate. Ca urmare, infecția se produce atunci când o pisică susceptibilă intră în contact direct cu o pisică infectată sau intră în contact cu obiectele fixe (denumite „vectori” sau „vehiculanți”) care au fost contaminate cu particule virale.

Cât timp este infecțioasă sau contagioasă o pisică după ce s-a infectat cu virusul?

Odată ce o pisică s-a infectat cu virusul rinotraheitei infecțioase virale feline, de regulă, aceasta trece printr-o perioadă de incubație de 2–5 zile înainte de a prezenta semne clinice de boală. Pisica poate infecta alte pisici în timpul acestei perioade de incubație. În majoritatea cazurilor, odată ce-au apărut simptomele, infecția propriu-zisă sau activă va dura aproximativ 10–20 de zile. Toate pisicile care au fost infectate cu virusul rinotraheitei infecțioase virale feline vor deveni purtători ai acestui virus; majoritatea purtătorilor vor fi într-o stare latentă, ceea ce înseamnă că virusul va supraviețui într-o formă inactivă în organismul pisicii. Stresul va determina reactivarea virusului, iar dacă acest lucru se va întâmpla, pisica va fi din nou contagioasă. În majoritatea cazurilor, pisica va prezenta simptome ale unei infecții respiratorii atunci când virusul se reactivează. Cu toate acestea, nu toate pisicile cu o rinotraheită virală felină reactivată vor prezenta simptome de boală. Toate pisicile care elimină în mod activ virusul prezintă un risc de infectare pentru alte pisici.

Cât timp poate trăi virusul în mediu?

Atunci când saliva sau alte secreții provenite de la o pisică infectată contaminează mediul, virusul poate supraviețui în materialul respectiv atâta timp cât se păstrează umed. Din fericire, secrețiile, de regulă, se usucă sau se deshidratează într-o perioadă destul de scurtă, astfel că, odată ce secreția s-a uscat, virusul se distruge. Particulele virale care ajung pe mâini sau alte suprafețe cutanate, de regulă, își păstrează capacitatea infectantă pentru o perioadă de aproximativ jumătate de oră, în timp ce „obiectele” contaminate, cum ar fi castroanele de hrană și apă, litierele, păturicile, cârpele de curățat și jucăriile pentru pisici vor rămâne infectate atâta timp cât secrețiile se păstrează umede sau hidratate – în condiții normale, secrețiile se vor usca în decurs de câteva ore.

Cum poate fi distrus virusul?

Virusul este distrus cu ușurință în mediu de către substanțele dezinfectante atâta timp cât substanța dezinfectantă intră în contact cu toate suprafețele contaminate. O soluție de curățare (1 parte de înălbitor de menaj la 32 de părți de apă) este o substanță dezinfectantă eficientă pentru dezinfecția suprafețelor sau pentru a fi utilizată pe obiectele care pot fi spălate și înălbite.

Obiectele contaminate vor trebui să fie imersate în soluția de înălbitor timp de cel puțin 5 minute. Păturelele sau jucăriile pot fi dezinfectate și prin spălarea obișnuită în mașina de spălat, folosindu-se apă fierbinte și detergent. Obiectele care nu pot fi tratate cu soluția de înălbitor pot fi decontaminate prin spălarea temeinică cu apă și săpun. Obiectele de mobilier tapisate pot fi decontaminate cu șampoanele sau soluțiile speciale pentru tapițerie, deși, în majoritatea cazurilor, obiectele de mobilier servesc drept surse de virus numai pentru o perioadă scurtă de timp după ce au fost contaminate de către o pisică infectată.

După atingerea unei pisici infectate, mâinile pot fi igienizate prin spălarea cu apă și săpun (aveți în vedere să vă curățați și pe sub unghii cu o perie specială pentru unghii), urmată de aplicarea unei substanțe dezinfectante pe bază de alcool.

Ce pisici prezintă cel mai mare risc de a se îmbolnăvi de rinotraheită virală felină?

Toate pisicile se pot îmbolnăvi de rinotraheită virală felină, dar infecția tinde să fie mai severă la pisicile tinere sau la pisicile care au și alte boli cronice. Pisoii născuți de o pisică care este purtătoarea unei infecții latente (ascunse, inactive) cu herpesvirus felin se pot infecta după naștere. La acești pisoi, simptomele, de regulă, apar la câteva săptămâni după naștere, iar infecția poate fi foarte gravă.

Care sunt simptomele rinotraheitei virale feline?

Virusul poate cauza și cheratita…

Simptomele tipice ale rinotraheitei virale feline interesează nasul, gâtul și ochii, și sunt reprezentate de strănut, congestie nazală, conjunctivită (inflamația țesuturilor care căptușesc pleoapele și înconjoară globii oculari), clipire frecventă, scurgeri oculare și nazale care variază de la transparente și apoase până la consistente și purulente (conțin puroi). Virusul poate cauza și cheratita sau inflamația și infecția corneei, ducând la apariția ulcerelor corneene. În infecțiile cronice sau severe, cheratita poate duce la cicatrici corneene sau „ochi uscat” cronic (keratoconjunctivita sicca sau KCS).

Cum este diagnosticată această infecție?

Câțiva agenți infecțioși diferiți pot cauza boli ale căilor respiratorii superioare la pisici (vă rog consultați și materialul Sindromul respirator superior felin), existând diferențe subtile între diferitele boli în constatările examinării clinice. Un diagnostic prezumtiv de rinotraheită virală felină se bazează în principal pe istoricul medical și simptomele pisicii coroborate cu constatările examinării fizice, în special dacă pisica prezintă semne ale unei infecții corneene. Colorarea corneei cu fluoresceină este adesea efectuată pentru a depista eventualele ulcere sau eroziuni care ar fi putut apărea, iar testul Schirmer pentru evaluarea producției de lacrimi poate susține un diagnostic de rinotraheită virală felină, având în vedere că producția scăzută de lacrimi a fost asociată conjunctivitei din rinotraheita infecțioasă felină.

Identificarea particulelor virale specifice rinotraheitei infecțioase feline se poate realiza prin colectarea probelor de celule și secreții oculare, nazale sau din profunzimea gâtului. Identificarea ADN-ului herpesvirusului felin prin reacția de polimerizare în lanț (testarea PCR) este cel mai sensibil test disponibil pentru diagnosticarea infecției produse de herpesvirusul felin de tip 1. Din păcate, dacă virusul se află într-o stare latentă (pacientul nu prezintă semne clinice), testarea în scop de diagnostic, de regulă, nu este rentabilă.

Care este tratamentul pentru această infecție?

Pisicile cu o infecție necomplicată cauzată de rinotraheita virală felină, de regulă, sunt tratate simptomatic. Tratamentul va fi stabilit în funcție de semnele clinice și problemele specifice pe care le prezintă pisica voastră.

Conjunctivita și cheratita pot fi tratate cu ajutorul medicamentelor oftalmologice topice. Este extrem de important ca ulcerele corneene să fie tratate agresiv pentru a se preveni lezarea ireversibilă a ochilor. Pisicile cu infecții conjunctivale recurente asociate rinotraheitei infecțioase feline adesea vor avea nevoie de un tratament cu picături oftalmice cu antivirale (vă rog să consultați materialul Conjunctivita cu herpesvirus felin). Unele pisici pot răspunde la tratamentul cu suplimente pe bază de L-lizină, un aminoacid care se dovedește util în prevenirea replicării virusului rinotraheitei virale feline și, în consecință, în diminuarea cantității de particule virale care este răspândită în timpul infecției.

Deși infecțiile virale, cum este și cazul rinotraheitei virale feline, nu sunt tratate în mod direct prin utilizarea medicamentelor antibacteriene, antibioticele cu spectru larg sunt adesea prescrise cu scopul de a preveni infecțiile bacteriene secundare de la a complica boala, în special la pisoi.

Pisicile cu congestie nazală sau a căilor respiratorii pot beneficia de umidificare ambientală mai crescută, cum ar fi introducerea într-o baie în care s-au produs aburi, timp de 10–15 minute, de câteva ori pe zi. Pentru a reduce iritația produsă de secreții, adesea, acestea vor trebui să fie îndepărtate din jurul nasului și ochilor pisicii cu ajutorul unei dischete de demachiat înmuiată în apă călduță sau ser fiziologic. Ținând cont de faptul că pisicile cu infecții respiratorii vor avea un simț diminuat al mirosului, adesea, ele vor avea și un apetit scăzut – hrănirea cu o hrană umedă (tip pliculeț sau conservă) foarte gustoasă și ușor încălzită pentru intensificarea mirosului acesteia le poate îmbunătăți apetitul. În unele cazuri, un stimulent al apetitului poate fi prescris.

Dacă pisica este deshidratată, slăbită și abătută sau are o formă severă de boală, medicul vostru veterinar vă va recomanda spitalizarea acesteia pentru a beneficia de terapie intensivă, incluzând administrarea intravenoasă a lichidelor perfuzabile și a altor tratamente de susținere.

Celelalte pisici din casă prezintă riscul de a se infecta?

O pisică care are o infecție acută de rinotraheită virală felină va putea infecta celelalte pisici în timpul perioadei de incubație și încă până la 3 săptămâni după apariția simptomelor. O pisică care are statut de purtător în permanență va putea infecta și alte pisici. Riscul de infecție crește la pisicile care nu sunt vaccinate, sunt tinere sau au probleme de sănătate cronice și subiacente. Pisicile care au fost vaccinate în mod corespunzător foarte probabil vor face doar o formă ușoară de boală, care s-ar putea remite fără tratament.

O pisică care are o infecție acută de rinotraheită virală felină va putea infecta celelalte pisici…

Pisicile afectate trebuie să fie izolate de celelalte pisici pentru a evita transmiterea bolii. Întotdeauna este prudent ca orice pisică nou adoptată sau achiziționată să fie izolată de celelalte pisici din căminul vostru pentru o perioadă de cel puțin 1–2 săptămâni pentru a minimaliza transmiterea oricăror boli infecțioase.

Familia mea este în pericol?

Infecția căilor respiratorii superioare care este cauzată de virusul rinotraheitei infecțioase feline este specifică speciei și poate fi contagioasă numai pentru alte pisici. Cu toate acestea, infecțiile căilor respiratorii superioare la pisici pot fi cauzate de sau complicate de infecțiile bacteriene, unele dintre ele putând fi zoonoze sau contagioase pentru oameni. Dacă faceți uz de bunele practici de igienă, incluzând spălarea mâinilor după manipularea vreunei pisici, veți minimaliza șansele să luați vreo boală de la aceasta sau orice altă boală infecțioasă. Ar fi indicat să vă consultați cu medicul vostru de familie dacă vreunul dintre membrii familiei voastre dezvoltă semne ale unei infecții respiratorii și pisica voastră este bolnavă.

Cum poate fi prevenită această boală?

Vaccinurile „esențiale” standard care sunt administrate pisicilor includ și un vaccin împotriva rinotraheitei virale feline. Vaccinul contra rinotraheitei virale feline nu va preveni în procent de 100% producerea unei infecții dacă pisica voastră intră în contact cu virusul, dar va reduce în mod semnificativ severitatea infecției și va scurta durata stării de boală. Imunitatea solidă la aceste virusuri nu este durabilă și poate fi depășită prin expunerea la o concentrație mare de virus. Ca urmare, vaccinul contra rinotraheitei virale feline va trebui să fie readministrat în mod regulat – medicul vostru veterinar vă va sfătui privind programul recomandat de readministrare (intervalul de administrare al rapelurilor) pentru pisica voastră, în funcție de stilul ei de viață și de riscurile de îmbolnăvire.

Vaccinurile „esențiale” standard care sunt administrate pisicilor includ și un vaccin împotriva rinotraheitei virale feline.

O pisică care este purtătoare de virusul rinotraheitei virale feline poate beneficia de rapelurile periodice cu vaccin intranazal contra herpesvirusului și calicivirusului (până la 2–3 ori pe an), astfel putându-i stimula imunitatea locală împotriva reactivării virusului și, în consecință, descrescând probabilitatea reaparițiilor infecției și a diseminării virusului.

Pisicile susceptibile se pot infecta prin contactul direct cu o altă pisică infectată sau prin expunerea ambientală la diverse obiecte contaminate cu secrețiile infecțioase, cum ar fi periile de toaletaj, vasele de hrană și apă, litierele, jucăriile speciale pentru pisici sau păturicile. Pensiunile feline, adăposturile de animale și expozițiile de feline sunt toate exemple de locuri în care pisicile susceptibile pot fi expuse cu ușurință la aceste boli infecțioase. Dacă aveți în plan să vă lăsați pisica într-o pensiune sau s-o prezentați într-o expoziție, consultați-vă cu medicul vostru veterinar privind necesitatea unui rapel de vaccin cu cel puțin două săptămâni înainte de evenimentul planificat.

Împiedicarea contactului direct dintre pisica voastră și alte pisici va minimaliza în mod considerabil riscul ca pisica voastră să contracteze o infecție, în timp ce urmarea unor bune practici de igienă, cum ar fi spălarea temeinică a mâinilor înainte și după mângâierea altei pisici și mai mult va reduce posibilitatea transmiterii bolii între pisici.

Dacă pisica voastră a suferit de rinotraheită virală felină, ar trebui să vă țineți pisica în casă pentru a evita transmiterea acestei infecții celorlalte pisici din vecinătate.

Care este prognosticul pentru o pisică diagnosticată cu rinotraheită virală felină?

Nu există un tratament curativ pentru infecțiile cu herpesvirus. Obiectivul terapeutic este acela de a reduce frecvența și severitatea recidivelor. Majoritatea pisicilor răspund bine la tratament și vor avea o viață normală. Minimalizarea posibilităților de infecție, hrănirea cu o hrană super premium, suplimentarea zilnică a dietei cu L-lizină, reducerea situațiilor stresante și urmarea unui program de vaccinare adecvat sunt cele mai eficiente măsuri de apărare ale pisicii voastre împotriva acestei boli.