Exact ca și la oameni și câini, pisica are grupe de sânge diferite. Acestea sunt importante deoarece grupele de sânge determină compatibilitatea sângelui.
Există trei grupe majore de sânge la feline: A, B și AB. Grupa A este cea mai comună, iar grupa B este destul de comună la anumite rase. Grupa AB tinde să fie rară la toate rasele.
Întrucât pisicile cu pedigree din diferite țări sunt uneori reproduse din rezervoare genetice destul de diferite, în unele cazuri, frecvența pisicilor cu grupa de sânge A și B poate varia de la o țară la alta, astfel că grupa sanguină a fiecărei pisici în parte niciodată nu trebuie presupusă, ci testată.
Determinarea grupelor de sânge
Grupa sanguină a unei pisici este determinată genetic. O singură pereche de gene este, în general, responsabilă pentru determinarea grupei sanguine, iar gena pentru grupa A este dominantă față de gena pentru grupa B.
Acest lucru înseamnă că o pisică care are grupa sanguină A poate avea fie două gene de tip A (denumită homozigot – două gene identice – pentru tipul A), fie poate avea o genă de tip A și una de tip B (denumită heterozigot, având două gene diferite). La o pisică heterozigotă, ținând cont de faptul că gena A este dominantă, aceasta va avea grupa sanguină A. Pentru ca o pisică să aibă grupa sanguină B, aceasta trebuie să fie purtătoarea a două gene de tip B (de exemplu, este homozigotă pentru tipul B) – a se vedea Tabelul 1. Grupa sanguină AB este moștenită independent, iar gena AB pare să fie dominantă față de gena B, dar recesivă față de gena A.
| Gena 1 | Gena 2 | Note | |
|---|---|---|---|
| Grupa sanguină A | A | A | Homozigot |
| Grupa sanguină A | A | B | Heterozigot |
| Grupa sanguină B | B | B | Homozigot |
Majoritatea pisicilor sunt fie de grupa A, fie de grupa B. Acestea sunt determinate de o singură pereche de gene. Gena pentru grupa A (indicată prin „A”) este dominantă față de gena pentru grupa B (indicată prin „b”). Pentru ca o pisică să aibă grupa B, aceasta trebuie să fie homozigotă (să aibă două gene „b”). O pisică cu grupa A poate fi homozigotă (să aibă 2 gene „A”) sau heterozigotă (să aibă o genă „A” și o genă „b”).
În funcție de genotipurile pisicilor-părinți (ce gene poartă aceștia), o porțiune variabilă de pisoi rezultați în urma împerecherii pot fi de grupa A sau de grupa B. Însă, dacă două pisici de grupa B se împerechează, toți pisoii vor avea grupa B (deoarece ambii părinți vor fi homozigoți pentru gena „b”).
Deși pisicile de grupa sanguină A sunt, în general, cele mai comune, frecvența pisicilor de tip A și B variază de la o țară la alta și de la o rasă de pisici la alta. De exemplu, siameza și unele dintre rasele înrudite par să aibă numai grupa A, în timp ce alte rase pot avea până la 50% pisici de grupa B.
Grupa sanguină a unei pisici poate fi determinată destul de simplu prin intermediul testelor care sunt disponibile în clinicile veterinare (cum ar fi testele tip card sau testele de imunocromatografie) sau într-un laborator de diagnostic ce folosește tehnici similare sau mai avansate. Aceste teste sunt, de regulă, foarte sigure. În plus, compoziția genetică a unei pisici (ce gene de tip sanguin poartă) poate fi aflată prin trimiterea unei probe de sânge sau a unui tampon prelevat din obraz spre un laborator veterinar de genetică.
Într-o situație de urgență, dacă aceste teste de sânge nu sunt disponibile, compatibilitatea dintre două pisici poate fi verificată prin efectuarea probelor de compatibilitate încrucișată.
Incompatibilitatea de grupe sanguine
Toate pisicile cu grupa sanguină B prezintă în mod natural niveluri ridicate de anticorpi anti-A în sângele lor. Anticorpii sunt parte a sistemului imunitar, iar acest lucru înseamnă că, dacă o pisică de tip B ar primi sânge de la un donator de tip A, acest lucru ar putea cauza o reacție severă și chiar fatală, deoarece sistemul imunitar va recunoaște sângele de tip A ca „străin” și-l va ataca.
Unele dintre pisicile cu grupa A, de asemenea, au anticorpi anti-B ce sunt sintetizați în mod natural, ceea ce înseamnă că și ele pot să dezvolte reacții severe dacă li se administrează sânge incompatibil.
Transfuziile de sânge sunt uneori necesare pisicilor, iar acestea pot fi proceduri salvatoare de viață la unele pisici cu anemie severă. Dacă sunt efectuate în mod adecvat și cu atenție, transfuziile de sânge pot fi foarte sigure, dar reacțiile de transfuzare pot fi o problemă majoră la pisici. Datorită anticorpilor lor cu apariție naturală chiar și o primă transfuzie poate fi incompatibilă la pisici și poate cauza o reacție majoră (potențial fatală) de transfuzare.
Acest lucru înseamnă că pisicile trebuie să fie întotdeauna testate pentru grupele sanguine sau supuse testelor de compatibilitate încrucișată, dacă vor trebui să primească sânge și atunci când donează sânge pentru a se asigura că o eventuală transfuzie este compatibilă.
Izoeritroliza neonatală
Toți anticorpii prezenți în sângele unei pisici de sex femel vor fi transferați în laptele și colostrul (prima secreție lactată secretată) acesteia și prin intermediul acestor secreții vor fi transferați puilor acesteia în timpul alăptării. În timpul primelor 24 de ore de viață, intestinul pisoiului este adaptat special încât să poată absorbi acești anticorpi, astfel încât pisoii să dobândească „protecție pasivă” de la pisica-mamă; altfel spus, acești anticorpi absorbiți vor proteja pisoii împotriva bolilor în primele lor săptămâni de viață.
Acest proces este extrem de benefic pentru pisoi, dar, uneori, poate cauza probleme în funcție de grupele de sânge și incompatibilitățile sanguine. Dacă pisica-mamă are grupa sanguină B, aceasta va prezenta în mod natural anticorpi anti-grup A. Dacă aceasta este împerecheată cu un motan cu grupa sanguină A, unii dintre pisoii ce rezultă din această împerechere vor avea grupa sanguină tip A și atunci când se vor hrăni cu laptele matern în primele 24 de ore de viață, ei vor absorbi anticorpii anti-grup A alături de ceilalți anticorpi protectori. Anticorpii anti-grup A mai apoi vor distruge celulele roșii ale sângelui pisoiului exact întocmai cum s-ar fi întâmplat în cazul unei transfuzii incompatibile de sânge. Aceasta este o afecțiune cunoscută ca izoeritroliza neonatală. Aceasta poate fi o cauză majoră de moarte la pisoii de vârste foarte fragede la anumite rase de pisici (în special, la cele care au un număr mare de pisici cu ambele grupe de sânge, A și B).
Această boală nu se înregistrează la pisoii cu grupa B născuți de o pisică cu grupa A, deoarece pisicile cu grupa A au niveluri mult mai scăzute de anticorpi contra celulelor sanguine de tip B și, adesea, nu au anticorpi deloc.
Ce ar trebui să observați la pisoii afectați
La naștere, toți pisoii vor fi normali, dar, la scurt timp după ce se alăptează, toți pisoii cu grupa A (sau AB) din cuibul respectiv pot începe să prezinte semne de boală.
Severitatea semnelor este foarte variabilă, cel mai probabil fiind determinată în mare măsură de cantitatea de anticorpi anti-grupa A pe care pisoiul i-a absorbit:
- Moartea subită, fără vreun semn de avertizare anterior la unii pisoi
- Majoritatea pisoilor afectați vor părea că-și pierd din vivacitate și vigurozitate după câteva zile de la naștere – vor înceta să mai sugă de la pisica-mamă, par slăbiți și adesea, vor avea un colorit palid sau pot deveni icterici (galbeni)
- Adesea pisoii afectați vor elimina urină de culoare roșie, datorită prezenței hemoglobinei (eliberată în urma distrugerii celulelor roșii ale sângelui) în urină
- Pisoii ușor afectați pot prezenta puține semne, dar vârful cozii lor (și uneori, al urechilor) se poate necroza treptat. Acest lucru se întâmplă deoarece anticorpii contra celulelor roșii ale sângelui pot împiedica circulația normală a sângelui spre extremități
- Unii pisoi pot să nu fie afectați, neprezentând niciun semn de boală
Tratamentul pisoilor afectați
Odată ce pisoii au absorbit anticorpii, problema este foarte dificil de tratat.
- Dacă problema este observată în primele câteva ore de viață, pisoii vor trebui să fie separați de pisica-mamă pentru restul primelor 24-48 de ore de viață pentru a se evita absorbția suplimentară a anticorpilor anti-grup A din colostru
- Dacă există posibilitatea ca pisoiul să fie transfuzat cu celule roșii spălate de la o pisică cu grupa B (de exemplu, de la pisica-mamă) pentru a suplimenta celulele roșii ale sângelui de grupa B care nu vor fi distruse de anticorpii anti-grupa A. Acest lucru, adesea, nu este posibil, dar atunci când posibilitatea este luată în considerare, celulele trebuie să fie spălate mai întâi pentru a înlătura serul (și anticorpii anti-grupa A) pentru a preveni distrugerea ulterioară a celulelor roșii de tip A existente ale pisoiului. În general, problema este depistată prea târziu pentru ca această procedură să fie utilă și există dificultăți reale și de natură practică în asigurarea unei transfuzii de sânge la un pisoi nou-născut.
Prevenirea izoeritrolizei neonatale
Ținând cont de faptul că tratamentul este rareori posibil, este mult mai important ca problema să fie prevenită de la a se produce. Afecțiunea este cel mai probabil să apară la pisicile de rasă pură, mai ales la acelea la care există o frecvență ridicată a pisicilor atât de grupa A, cât și de grupa B în rasă. În aceste situații, grupa sanguină a pisicilor care urmează să fie utilizate pentru împerechere trebuie să fie întotdeauna determinată înainte de selectarea pentru împerechere. Există câteva abordări care pot fi urmate.
- Evitați în totalitate utilizarea pisicilor de grupa B pentru împerechere. Astfel evitați problema, dar, în același timp, poate fi limitat rezervorul de reproducție și selecția pisicilor pentru reproducție, care pot fi de nedorit din alte motive.
- Pisicile de grupa B vor fi împerecheate numai cu motani de grupa B. Astfel veți evita problema, dar, din nou, va fi limitat numărul împerecherilor. Toți pisoii rezultați din astfel de împerecheri vor fi de grupa B, astfel că această abordare poate avea tendința de a crește treptat proporția pisicilor de grupa B dintr-o rasă.
- Evitați ca pisoii de grupa A să sugă colostrul de la o pisică-mamă de grupa B în primele 24-48 de ore de viață. Această metodă a fost utilizată de mulți crescători și poate avea succes. Metoda necesită testarea de grupă sanguină a pisoilor nou-născuți folosindu-se sângele de la nivelul cordonului ombilical. Pisoii de grupa A și AB trebuie să fie separați de pisica-mamă, iar restul pisoilor de grupa B din cuib pot fi lăsați să se alăpteze de la pisica-mamă. Pisoii separați de mamă trebuie să fie alăptați artificial în primele 24-48 de ore de viață (sau puși cu o pisică-mamă adoptivă de grupa A care alăptează), după care pot fi repuși în condiții sigure înapoi cu pisica-mamă naturală deoarece ei nu vor mai avea posibilitatea de a absorbi anticorpii la nivel intestinal.
Frecvența aproximativă a pisicilor de grupa B în cadrul diferitelor rase
NOTĂ!! Aceste date sunt furnizate doar cu scop informativ și trebuie subliniat faptul că ele pot varia de la o țară sau regiune la alta.
Rasele doar cu grupa A sau o frecvență scăzută a grupei B (mai puțin de 10%)
- American Shorthair
- Bengaleza
- Maine Coon
- Norvegiana de Pădure
- Oriental Shorthair
- Siameza
- Tonkineza
Rasele cu o frecvență intermediară de pisici cu grupa B (10-25%)
- Abisiniana
- Birmaneza
- Burmeza
- Himalaiana
- Persana
- Somaleza
- Sphynxul
Rasele cu o frecvență ridicată de pisici cu grupa B (peste 25%)
- British Shorthair
- Cornish Rex
- Devon Rex
- Exotica
- Ragdoll-ul
- Angora turcească
- Turkish Van