Cunoscută și ca Manx-ul cu părul lung, pisica Cymric este o rasă cu calitățile unice ale Manx-ului, plus o blană semi-lungă și deasă. Ca și Manx-ul, Cymric este tot o pisică cu coada scurtă – o trăsătură definitorie a rasei. În timp ce unele persoane neavizate sunt de părere că o pisică este „prost îmbrăcată” dacă-i lipsește o coadă elegantă, admiratorii și crescătorii rasei Cymric consideră că o pisică nu ar trebui judecată după coada ei la fel cum nici oamenii nu ar trebui catalogați după culoarea pielii lor sau după hainele pe care le poartă. Iar în altă ordine de idei, pisicile Cymric își etalează sentimentele foarte bine, chiar și în lipsa unei cozi de unduit.
Istoricul și originea
Ultimul supraviețuitor, pisica Cymric s-a dezvoltat pe insula Man, o mică insulă situată în mijlocul Mării Irlandeze, la jumătatea distanței între Liverpool, Anglia și Belfast, Irlanda. Evidențele insulei indică faptul că rasa și-a făcut apariția ca o mutație în populația de pisici domestice a insulei, chiar dacă unii sunt de părere că această mutație s-ar fi produs în cu totul alt loc și a ajuns pe insulă prin intermediul vaselor comerciale. Cu toate acestea, având în vedere că ea și-a făcut apariția cu câteva sute de ani în urmă, nu vom ști niciodată acest lucru cu siguranță.
Având în vedere că atât pisicile cu părul lung, cât și cele cu părul scurt erau prezente pe insulă, ambele varietăți (cu părul lung și cu părul scurt) s-au dezvoltat pe insula Man. Probabil, gena determinantă a părului lung și-a făcut apariția pe teritoriul restrictiv al insulei, exact așa cum s-a întâmplat și cu gena dominantă ce determină lipsa cozii. Spre deosebire de gena Manx, totuși, gena determinantă a părului lung este una recesivă, astfel că gena poate fi purtată fără să se manifeste timp de mai multe generații.
Chiar dacă pisica Cymric a fost etalată în America încă din anul 1963, rasa n-a început să devină populară până la jumătatea anilor 1970. Denumirea rasei provine de la cuvântul galez „Cymru” care înseamnă Țara Galilor. Crescătorul Blair Wright, pionierul rasei Cymric, și-a ascultat bunica spunând poveștile pisicilor cu părul lung și fără coadă pe care ea le văzuse în acel ținut în timpul copilăriei ei, așa că numele i s-a părut potrivit. Astăzi, majoritatea asociațiilor de pisici acceptă Cymric-ul ca o rasă de sine stătătoare.
Astăzi, rasa este recunoscută de următoarele asociații și organizații internaționale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA) sub numele de "Manx cu părul lung", The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Feline).
În 1994, CFA acceptă Cymric-ul ca pe o diviziune a rasei Manx, redenumind rasa „Manx cu părul lung”. În urma acestei redenumiri, crescătorilor li s-a făcut o favoare deoarece pisoii cu părul lung născuți din părinți Manx (posibil atunci când ambii părinți erau purtătorii genei determinante a părului lung) puteau fi acum înregistrați și etalați în expoziții în cadrul diviziei Longhair (cu părul lung). Alte asociații consideră Manx-ul și Cymric-ul două rase total separate, dar majoritatea permit ca progeniturile de Manx cu părul lung să fie înregistrate ca pisici Cymric. Această reglementare elimină problemele de statut ale puilor care apăreau în cuiburile de fătare în care erau prezenți atât pisoi cu părul lung, cât și cei cu părul scurt. TICA consideră Manx-ul și Cymric-ul ca membri ai grupei de rase Manx/Cymric.
Aspectul exterior și dimensiunile
Scurtă în coadă, pisica Cymric este lungă în blană. Blana sa luxoasă este cea care face diferența între Cymric și Manx. Blana greoaie și lucioasă este deasă, plină și de lungime medie. Un puf profund des îi conferă blănii densitatea și aspectul plușos. „Pantalonii”, abdomenul și gulerul din jurul gâtului sunt de regulă acoperiți cu păr mai lung decât în restul corpului. Smoace de păr decorează urechile și degetele, iar obrajii plini și îmbrăcați cu un păr des și gros conferă feței impresia că este mult mai lată decât este în realitate. Ca Manx-ul, Cymric-ul poate fi regăsit în toate culorile și modelele, excepție făcând cele care ar sugera hibridizarea, cum ar fi modelul pointed al siamezei.
Conformația corporală și a capului este aceeași cu a Manx-ului. Impresia de ansamblu este aceea de rotunjime, de sfericitate: capul rotund, botul rotund și compact, obrajii proeminenți, pieptul lat și un fund la fel de rotund ca un grapefruit. Picioarele sunt scurte și solide, iar membrele posterioare sunt puternice și mai lungi decât cele anterioare, dându-i pisicii puterea de a țâșni dintr-un singur salt.
„Gena Manx” produce o varietate de lungimi de coadă, astfel că într-un cuib de fătare pot fi întâlnite toate cele patru tipuri. Estimarea în ceea ce privește câți pui dintr-un cuib de fătare vor avea calități de animăluțe de companie și câți vor avea calități de expoziție este într-adevăr dificilă. Tipurile de cozi sunt separate în patru varietăți:
Pisicile Cymric rumpy (fără coadă) sunt extrem de apreciate, deoarece acest tip de coadă este preferat în ringul de expoziție. Aceste pisici sunt lipsite complet de coadă și adesea prezintă o depresiune sau o „gropiță” la baza coloanei vertebrale acolo unde în mod normal ar începe coada.
Pisicile Cymric rumpy-riser au un scurt ciot de coadă care este format din 1-3 vertebre conectate la ultimul os al coloanei vertebrale (sacrumul). Pisicile din această varietate pot fi etalate în expoziții atâta timp cât această expansiune verticală a cozii nu se oprește în mâna arbitrului atunci când pisica este mângâiată.
Pisicile Cymric stumpy au o coadă scurtă sub formă de ciot care este frecvent răsucită sau curbată, iar pisicile cu acest tip de coadă au de regulă calități de animăluțe de casă.
Pisicile longy au cozile de aproximativ aceeași lungime ca o pisică obișnuită. Mulți dintre crescători le scurtează cozile acestor pisoi cu calități de animăluțe de companie pentru a-i face mai ușor de plasat și pentru a evita o manifestare a genei Manx, care determină vertebrele cozii să se osifice odată cu înaintarea în vârstă, provocând dureri mari.
Pisica Cymric cântărește undeva între 5-7 kg.
Personalitatea
Pisicile Cymric împărtășesc personalitatea plăcută a Manx-ului. Ele sunt echilibrate, calme, inteligente și adaptabile și, în general, își creează legături puternice cu companionii lor umani. Chiar dacă în mod obișnuit ele își creează legături speciale cu o singură persoană, pisicilor Cymric le face plăcere compania tuturor membrilor familiilor lor.
Potrivit anumitor crescători, pisicile Cymric au într-o oarecare măsură obiceiurile unui câine; ea se va duce imediat să recupereze o jucărie pe care i-ați aruncat-o, va mârâi când este deranjată și-și va urmări stăpânul prin toată casa.
De asemenea, această pisică este bine-cunoscută pentru dragostea ei pentru obiectele strălucitoare – stați cu ochii pe bijuteriile voastre! Renumită pentru sforăiturile și torsul rezonant, pisica Cymric își va face orele de somn în poala voastră sau în locurile situate la cea mai mare înălțime.
Relațiile cu familia și casa
În general, pisicile Cymric sunt animăluțe de casă bune, care se adresează familiilor și se vor înțelege bine cu alte animăluțe de companie, chiar și cu câinii. Sunt foarte jucăușe și dacă li se oferă oportunitatea sunt și foarte talentate prinzătoare de șoareci.
Ca și Manx-ul, pisicile Cymric sunt fascinate de apă. De asemenea, sunt săritori remarcabili datorită membrelor lor posterioare puternice; astfel, nu se va întâmpla de puține ori să le găsiți cățărate în cele mai înalte locuri ale casei.
Aspecte particulare
Având în vedere blana lor semilungă și puful profund des, o oarecare îngrijire este necesară. Totuși, blana pare-se că rezistă încurcării și, prin urmare, nu are nevoie de o prea mare întreținere ca în cazul altor rase cu părul lung. Chiar și așa, blana deasă a Cymric-ului trebuie pieptănată cu un pieptăne din oțel de bună calitate, de 2-3 ori pe săptămână pentru a înlătura părul căzut și pentru a preveni încurcarea acesteia.
Prețurile pisicilor Cymric cu calități de animale de companie variază de la 400 la 700 $, în funcție de crescător, locație, sex, coloritul și modelul blănii și, bineînțeles, de tipul de coadă. Pisica Cymric rumpy, foarte apreciată și rară, poate ajunge la prețuri de 1000 $ și peste, mai ales dacă conformația corpului ei întrunește cerințele standardului pentru expoziție și blana sa este de o textură și o bună calitate.
Boli și afecțiuni curente
Pisoii din rasa Cymric care vor moșteni două copii ale genei Manx, câte una de la fiecare părinte, vor muri în stadiu embrionar, înainte de naștere și vor fi resorbiți la nivel uterin. Din moment ce acești pisoi reprezintă circa 25% din totalul pisoilor concepuți în urma împerecherilor dintre pisicile Cymric (sau dintre pisicile Manx), cuiburile de fătare sunt de regulă mici, în medie formate din câte 2-4 pui.
Gena Manx poate, de asemenea, cauza defecte grave ale coloanei vertebrale cum ar fi spina bifida, lipsa unor vertebre, fuzionarea vertebrelor, precum și defecte ale colonului și vezicii urinare (lipsa tonusului colonului și vezicii urinare). Aceste probleme, de regulă, apar în prima lună de gestație, dar având în vedere că ele nu pot fi sesizate decât în primele patru luni de viață, majoritatea crescătorilor își păstrează puii până la vârsta de cel puțin 16 săptămâni înainte de a-i da spre achiziție. Cumpărați de la un crescător care este dispus să garanteze sănătatea pisoilor lui și evitați pisicile Cymric care etalează orice semn de slăbiciune pe trenul posterior sau pe cele care au un mers rigid, sar sau au probleme în deplasare.
Masculii, ca în cazul oricărei alte rase de pisici, nu sunt feriți de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avută o atenție sporită asupra alimentației și a apariției eventualelor dificultăți de urinare.
Ideal este ca după vârsta de 6-8 ani, chiar dacă aveți un exemplar sănătos, să-i faceți un control de rutină și câteva investigații (ecografie, radiografie, analize de sânge și urină) pentru a depista din timp eventualele sensibilități și afecțiuni ascunse și pentru a încerca remedierea acestora printr-o alimentație corespunzătoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.
Speranța de viață a Cymric-ului este de 12-15 ani.