Cistita Idiopatică Felină

De Dr. Rocsana Timotin, 11 Aprilie 2019

Ce este cistita idiopatica felină?

Boală tractului urinar inferior a felinelor este un termen mai vechi utilizat pentru a descrie un set de semne clinice asociate unei urinări anormale la pisici. Unele dintre cauzele bolii tractului urinar inferior la pisici sunt: infecțiile tractului urinar, pietrele vezicale sau cristalele vezicale. Atunci când afecțiunea nu are o cauza identificabilă, această este denumită cistita (inflamație a vezicii urinare) idiopatica felină indicând că această este un diagnostic de excludere (de ex., nu au putut fi identificate cauze pentru apariția acesteia). Această afecțiune a fost în trecut denumită Boală Idiopatica Felină a Tractului Urinar Inferior. Unele studii sugerează că această afecțiune este foarte similară cu cistita interstițială a femeilor.

Această afecțiune este, de asemenea, denumită Sindromul Pandora, deoarece cauzele care stau la baza acestei afecțiuni pot reflectă tulburări sau anomali în numeroase sisteme organice (inclusiv, la nivelul sistemului nervos) și ia în considerare efectele factorilor de stres ambiental care contribuie la dezvoltarea acesteia. Pisicile, adesea, vor suferi semne clinice care apar și dispar că răspuns la factorii de stres care afectează sistemul central de răspuns la stres.

CIF este un diagnostic de excludere care este formulat după ce toate cauzele comune sau cunoscute ale semnelor clinice au fost eliminate.

Care sunt semnele clinice ale cistitei idiopatice feline?

Cele mai frecvente și comune semne clinice sunt similare celor observate în alte boli urinare:

  • Eforturi repetate de a urină
  • Urină cu sânge sau modificată că și culoare
  • Urinarea frecvența
  • Urinarea în locuri neobișnuite
  • Incapacitatea de a urină (această este o urgență majoră, iar pisica voastră trebuie să fie consultată imediat de către un medic veterinar)

Care sunt cauzele cistitei idiopatice feline?

Prin definiție, în cazurile de cistita idiopatica felină nu se cunosc cauzele. Afecțiunile care trebuie să fie excluse în primul rând sunt:

  • Pietrele vezicale și dopurile uretrale
  • Infecțiile vezicii urinare
  • Traumatismele
  • Tulburările neurologice care afectează urinarea normală prin afectarea nervilor și musculaturii vezicii urinare
  • Anomaliile anatomice, cum ar fi stricturile uretrale
  • Neoplazia (cancerul sau tumorile benigne ale tractului urinar)

Odată ce cauzele comune ale urinării anormale au fost eliminate, poate fi formulat un diagnostic de cistita idiopatica felină.

Cum este CIF diagnosticată?

CIF este diagnosticată efectuând diferite teste pentru a elimina cauzele cunoscute ale urinării anormale. Aceste teste includ unele sau toate dintre testele următoare:

  • Istoricul medical și examinarea clinică amănunțită – în special, acordându-se atenție oricăror schimbări survenite în mediul, regimul de hrănire, stres, etc.
  • Teste de sânge – hemoleucograma completă și biochimia serica
  • Analiză completă de urină
  • Urocultura cu testele de sensibilitate la antibiotice
  • Radiografiile abdominale, care pot include examinarea radiologică cu substanță de contrast pentru a observă dacă vezica urinară pare modificată sau conține pietre
  • Ecografia abdominală pentru a evalua structura vezicii urinare și prezența cristalelor sau a pietrelor la nivel vezical
  • Cistoscopia sau examinarea endoscopica (examinarea video) a uretrei și a vezicii urinare
  • Examenul biopsic al vezicii urinare

Medicul vostru veterinar va formulă un plan de diagnostic funcție de simptomele clinice specifice ale pisicii voastre.

Care este tratamentul pentru CIF?

Cea mai eficientă abordare în tratarea CIF este corectarea factorilor de stres care au declanșat semnele clinice în prima instanța. Adesea, acest lucru implică utilizarea medicației de atenuare a anxietății. De asemenea, îmbunătățirea condițiilor ambientale ale pisicii cu scopul de a reduce sau elimina potențialii factori de stres este la fel de importantă. O combinație de strategii poate fi încercată pentru a elimina factorii de stres și poate include:

  • Menținerea castroanelor de apă curate și umplute cu apă proaspătă
  • Menținerea unui program regulat zilnic, incluzând momente regulate de hrănire, joacă, afecțiune și odihnă
  • Fiți consecvenți cu „regulile” pe care le impuneți pisicii voastre: nu-i permiteți pisicii să se urce pe blatul de la bucătărie într-o zi și a două zi să o certați
  • Dacă pisica voastră mănâncă hrană uscată, utilizați ocazional un hrănitor tip puzzle în schimbul unui castron de hrană obișnuit
  • Faceți orice schimbări necesare în programul pisicii voastre într-o manieră lentă, pe o perioada mai lungă de timp
  • Puneți-i la dispoziție sisaluri pe care să-și poată ascuți gheruțele după bunul plac, un loc pe care să-l poată folosi drept ascunzătoare și nu care cumva să uitați de jucării și mai ales, să va faceți timp să va jucați cu pisica voastră – momentele petrecute împreună sunt terapie atât pentru pisica voastră, cât și pentru voi
  • Încercați să împiedicați pisicile străine de la a intră pe proprietatea voastră, deoarece ele pot fi o sursă de stres pentru pisica voastră, chiar dacă această nu iese afară
  • Reduceți competiția între pisicile din căminul vostru asigurându-va că sunt suficiente litiere (cu o litieră în plus decât numărul de pisici din casă), locuri de odihnă și, de asemenea, asigurați-va că toate pisicile au acces facil la hrană și apă.

În plus, această afecțiune este considerată a fi dureroasă, astfel că medicația contra durerii (analgezia) este adesea utilizată cu scopul de a alina disconfortul din fazele acute ale bolii. Medicația antispastica pentru a evita spasmele uretrale poate fi, de asemenea, prescrisă.

O schimbare a dietei, poate fi, de asemenea, recomandată de către medicul vostru veterinar.

Care este prognosticul pentru CIF?

Recurența sau recidiva afecțiunii este frecvența. Tratamentul medical se poate dovedi util în a diminua frecvența sau în a ameliora semnele clinice, și că urmare alinând și diminuand disconfortul pisicii voastre. Principalul lucru la care trebuie să fiți atenți este apariția semnelor clinice și, și mai important, fiți atenți la modificările din mediul de viață care ar putea declanșa recidivă că urmare a stresului. Pisicile suferinde de CIF pot fi foarte sensibile la aceste schimbări/modificări; din fericire, majoritatea proprietarilor de pisici știu foarte bine că pisica în cauza are o personalitate anxioasă sau sensibilă și sunt foarte atenți în a sesiza eventualii factori declanșatori.