Ce este cancerul?
Cancerul este o tulburare a crestere celulara (diviziunea necontrolata a celulelor) care are drept consecinta aparitia unei mase anormale de tesut (tumora) fara vreun scop sau functie precisa. Cresterea aceasta aberanta o depaseste pe cea a tesutului normal, este necoordonata si persista dupa ce cauza a disparut. Exista numeroase tipuri diferite de cancere.
Cateva definitii
- „Neoplazie” este un termen cu origine greceasca si inseamna „crestere noua toate neoplasmele sunt maligne. De fapt, multe dintre ele nu pun in pericol viata pacientilor afectati si sunt denumite ca „benigne”.
- „Malign” inseamna „pune viata in pericol”. Malignitatea este adesea exprimata prin sufixul denumirilor tumorilor in „carcinom” sau „sarcom”.
- „Cancer” este un cuvant din limba latina pentru crab, iar denumire descrise modul in care cancerul adera la tesuturile adiacente. O alta denumire mai descriptiva pentru cancer este „neoplazie maligna”.
- „Tumora” provine din latina si inseamna umflatura. Tumorile pot prezenta umflaturi care se datoreaza cauzelor non-neoplazice.
- „Oncologia” este disciplina care se ocupa de studierea neoplaziei.
In terminologia medicala stricta, „cancer” este utilizat pentru neoplazia maligna.
Retineti ca, in terminologia medicala stricta, „cancer” este utilizat pentru neoplazia maligna, dar in uzanta generala este adesea utilizat ca un termen mai cuprinzator, incluzand tumorile maligne si benigne.
Ce cauzeaza cancerul?
Cancerul este in esenta rezultatul afectarii genetice non-letale a celulelor (mutatii aparute in ADN-ul celular). Cauzele unor astfel de mutatii sunt reprezentate de radiatii, substante chimice, hormoni si infectii. O oarecare lezare a ADN-ului celular reprezinta un eveniment zilnic de „uzura”, dar toate mamiferele sunt inzestrate cu multe mecanisme de protectie care au menirea de a preveni sau repara astfel de leziuni sau perturbari. Si totusi, aceste mecanisme de protectie nu sunt perfecte. La unii indivizi, exista chiar defecte in cadrul acestor mecanisme de protectie, avand drept consecinta o incidenta a cancerului mai mare decat ar fi de asteptat. Unele dintre aceste defecte ale mecanismelor de protectie sunt mostenite; spre exemplu, unele rasele pure de caini au predispozitii mostenite de a dezvolta anumite forme de cancer. In alte situatii, mecanismele de protectie nu reusesc sa faca fata lezarii sau perturbarii excesive. Mutatiile ADN perturba regulile de organizare normala a cresterii celulare, iar celulele „alterate” nu se mai supun regulilor care guverneaza activitatea celulara coordonata, in schimb cresterea acestora se realizeaza intr-o maniera necoordonata si necontrolata.
De ce-a dezvoltat companioana mea cancer?
Toate celulele au potentialul de a dezvolta cancer. In multe cazuri este o chestiune de soarta si ghinion.
Cu cat o celula sufera mai multe diviziuni, cu atat este mai probabila o mutatie; din acest motiv, cancerul tinde sa fie mult mai frecvent intalnit in acele celule care se divid mai frecvent, iar la animalele in varsta, acele celule au suferit numeroase diviziuni. Animalele de companie traiesc mai mult si avand in vedere ca frecventa cancerului creste o data cu varsta, suntem martorii tot mai multor cazuri de cancer.
Cancerul tinde sa fie mult mai frecvent intalnit in acele celule care se divid mai frecvent.
In unele cazuri, pacientul a fost expus agentilor cancerigeni, factori din mediu care promoveaza sau cauzeaza cancerul. Acestia includ razele solare, unele substante chimice si unele infectii.
Unele animale au o inclinatie mai mare (susceptibilitate genetica) pentru cancer. Unele rase fac de departe mai multe cancere decat altele, adesea de anumite tipuri.
Putine tumori au nevoie de hormoni pentru a-si incepe dezvoltarea si a le ajuta sa-si continue dezvoltarea in organismul pe care-l acapareaza. Aceste tumori sunt clasificate ca fiind „dependente hormonal”.
Companioana mea se poate molipsi de cancer de la alt animal? Companioana mea poate transmite cancerul la alte animale?
Pentru vasta majoritate a cazurilor, raspunsul la ambele intrebari este „NU!”.
Unele virusuri si alte microorganisme pot cauza cancer la animale. Animalele se pot infecta cu unul dintre acesti agenti de la mamele lor inainte de sau la nastere, prin contactul direct cu alte animale din aceeasi specie sau prin muscaturile „vectorilor”, cum ar fi puricii sau capusele.
Spre exemplu, virusul leucemiei feline poate cauza cancere ale sangelui si sistemului limfatic la pisici. Ocazional, o pisica-mama infectata va transmite virusul pisoilor ei inainte de sau la nastere. Cu toate acestea, virusul leucemiei feline este transmis mult mai frecvent prin contactul direct cu pisicile infectate care imprastie virusul prin saliva, urina si fecale. Daca pisica voastra este infectata, aceasta poate transmite infectia altor pisici.
Daca companioana voastra este infectata cu un cancer specific, transmisibil, medicul vostru veterinar va va spune acest lucru si va va sfatui privind pasi pe care trebuie sa-i urmati pentru a preveni transmiterea infectiei de la pisica voastra la alte animalute.
Cum imi afecteaza cancerul companioana?
Cel mai evident simptom in majoritatea cancerelor este prezenta unui nodul care continua sa se mareasca. Acest nodul poate ulcera, sangera sau poate cauza alte efecte fizice (compresiune, deplasare, etc.) asupra tesuturilor din jur.
Cancerele benigne se extind doar intr-o zona limitata avand o expansiune uniforma si neteda, dar cancerele maligne pot invada tesuturile din jur cu expansiuni asemenea unor tentacule sau proeminente neregulate. De fapt, patologii se folosesc de aceste diferente in modul de dezvoltare in a-i ajuta sa stabileasca daca cancerul este benign sau malign. Neoplazia maligna poate avea caracter malign si datorita faptului ca se raspandeste prin organism. Distribuirea la distante mari a cancerului se realizeaza prin „diseminare directa”, cand celulele canceroase se desprind din tumora initiala si disemineaza in cavitatile organismului (cum ar fi cavitatea pleurala a toracelui sau cavitatea peritoneala a abdomenului). Cancerul malign se poate raspandi si atunci cand celulele canceroase invadeaza sangele, care mai apoi transporta celulele tumorale la tesuturile indepartate unde celulele se cantoneaza si initiaza formarea unor noi mase tumorale (metastaze sau proces de metastazare). Cele mai frecvente locuri „alese” de cancer pentru a metastaza sunt ficatul, pulmonii si limfonodulii, dar asta nu inseamna ca si alte locuri nu pot fi afectate.
Pierderea sau scaderea in greutate ca urmare a pierderii grasimii corporale si a musculaturii scheletice este frecvent intalnita in cancerele maligne, astfel ca pierderea inexplicabila in greutate poate fi un indiciu si-un semn important al malignitatii.
Doar cateva tumori induc semne clinice care nu pot fi asociate cu usurinta diseminarii locale sau la distanta a tumorilor. Acestea sunt cunoscute ca sindroame paraneoplazice. Unele sindroame se datoreaza producerii anormale de hormoni de catre cancer. (Hormonii sunt secretii interne care ajung in sange si stimuleaza functia sau activitatea altor organe.) Exemplele de semne si simptome paraneoplazice pot fi reprezentate de caderea parului, cresterea sau scaderea glicemiei (concentratia de glucoza din sange) si hipercalcemia (cresterea concentratiei de calciu seric).
Cum este diagnosticat cancerul?
Medicul vostru veterinar poate suspiciona ca pisica voastra are cancer pe baza anumitor semne clinice (un nodul, lipsa poftei de mancare, diminuarea vitalitatii, pierderea in greutate). Radiografiile se pot dovedi utile in detectarea tumorilor interne, inclusiv a metastazelor. Analizele de sange pot fi utile in depistarea anumitor tumori. Pentru a identifica majoritatea tipurilor de tumori, va fi necesara obtinerea unei probe din tumora. In functie de tipul de tumora suspectat, medicul vostru veterinar poate obtine aceasta proba printr-o aspiratie cu ac fin, o biopsie prin perforatie, o biopsie de tesut sau o biopsie excizionala totala. In unele cazuri, o interventie chirurgicala exploratorie sau ghidajul ecografic pot fi necesare.
Pentru a identifica majoritatea tipurilor de tumori, va fi necesara obtinerea unei probe din tumora.
Cea mai simpla abordare in multe cazuri este aspiratia (prelevarea prin aspirare) a celulelor tumorale cu o seringa cu ac. Nu necesita anestezie generala si nu implica vreo tehnica chirurgicala. Examinarea microscopica a celulelor obtinute poarta denumirea de citologie. Cateva tumori pot fi diagnosticate cu acuratete cu ajutorul citologiei.
Totusi, in majoritatea cazurilor o proba biopsica de tesut trebuie sa fie examinata pentru a obtine un diagnostic definitiv, corect si sigur. Medicul vostru veterinar va trimite proba la un laborator specializat pentru a fi examinata de un patolog veterinar. Procesarea si examinarea microscopica a tesutului poarta denumirea de histopatologie.
Buletinul emis in urma examinarii histopatologice, in mod tipic, include notiuni care indica daca o tumora este „benigna” (proliferare locala, fara a disemina) sau „maligna” (cu capacitatea de a disemina in alte zone ale organismului). Malignitatea este adesea exprimata prin sufixul adaugat la denumirile tumorilor, respectiv, „carcinom” sau „sarcom”. Acestea, alaturi de originea sau tipul de tumora, gradul (masura in care se aseamana cu celulele normale) si stadiul (cat de departe s-a raspandit) indica modul in care cancerul tinde sa se comporte.
Patologul veterinar, de obicei, va include un prognostic.
Patologul veterinar, de obicei, va include si un prognostic (ce urmeaza probabil sa se intample). Acesta poate include o precizare privind probabilitatea unei recidive locale sau a metastazarii (raspandirea la distanta).
Cancerul poate dispare fara tratament?
Cancerul rareori dispare fara tratament, dar tinand cont de faptul ca dezvoltarea lui este un proces etapizat, el se poate opri in orice stadiu. Sistemul imunitar al organismului poate distruge celulele canceroase folosindu-se de mecanisme care tintesc in mod specific celulele tumorale care sunt recunoscute ca „straine”. Aceste mecanisme includ celulele sistemului imunitar cum ar fi limfocitele citotoxice, macrofagele si limfocitele care sunt responsabile pentru producerea anticorpilor. Nu toate tumorile sunt recunoscute ca si „corpi” straini si chiar si atunci cand sunt, sistemul imunitar este rareori 100% eficient in eliminarea cancerului. In situatii rare, intreruperea circulatiei sangvine spre formatiunea canceroasa, de exemplu, prin compresiunea exercitata de ea insasi, va avea drept consecinta moartea celulelor tumorale, dar testutul mort, foarte probabil, va trebui sa fie indepartat chirurgical.
Ce tipuri de tratamente sunt disponibile?
Cel mai uzitat si adesea cel mai eficient tratament este extirparea chirurgicala a nodulului. In cazul nodulilor care sunt prea voluminosi sau prea numerosi pentru a fi extirpati sau care sunt localizati in zone inaccesibile, alte tratamente vor trebui sa fie luate in considerare. Acestea includ medicamentele (chimioterapia), imunoterapia (stimularea specifica sau nespecifica a sistemului imunitar) si radioterapia. Unele dintre aceste tratamente sunt disponibile numai in centrele specializate.
Noi abordari, cum ar fi terapiile genetice sunt in curs de dezvoltare. Chimioterapia sau radioterapia nu sunt adecvate pentru toate tipurile de cancer si, adesea, au efecte secundare considerabile. Medicamentele chimioterapice vizeaza diferentele dintre celulele canceroase si celulele normale, dar intre acestea este o „granita” fina si inevitabil unele dintre celulele normale vor fi distruse.
Sunt multe aspecte care trebuie luate in considerare cand se iau decizii privind tratamentul cancerului.
Sunt multe aspecte care trebuie luate in considerare cand se iau decizii privind tratamentul cancerului, iar medicul vostru veterinar le va discuta cu voi.
Cum voi sti daca cancerul s-a vindecat complet?
In multe cazuri, diagnosticul si prognosticul indica faptul ca exista o mare probabilitate de vindecare completa. Din pacate, exista anumite cazuri in care diagnosticul si prognosticul indica faptul ca extirparea chirurgicala va oferi doar o ameliorare de scurta durata si cancerul va recidiva sau va metastaza. Exista cateva tumori al caror comportament poate fi dificil de preconizat.
Ca si in cazul oamenilor, cunostintele noastre privind cancerul la caini si pisici se extind. Ratele de supravietuire cresc si multe animale traiesc fara griji ca „supravietuitori ai cancerului.”