Burmeza

De Dr. Rocsana Timotin, 27 Martie 2017

Burmeza este o felina robusta cu blana scurta, lucioasa, ca de satin. Originare din Birmania (acum Myanmar), toate burmezele europene si nord americane, se trag dintr-o singura pisica care ajungea in Statele Unite in anul 1930. Rasa ca atare, in orice caz, exista de sute de ani in tinuturile sale natale. Dupa cum spune legenda, Burmeza este o descendenta a unei rase de pisici idolatrizata odata de mult in templele burmeze ca intrupare a binelui.

Istoricul si originea

Denumite pisici de bronz in tinuturile lor natale datorita coloritului brun intens, aceste pisici traiesc in sud-estul Asiei de secole. Ele erau reprezentate si descrise in lucrarea antica The Cat-Book Poems, un manuscris redactat in orasul Ayudha, Siam (acum Thailanda) undeva intre anul 1350, cand orasul a fost fondat, si 1767, cand orasul a fost distrus de catre invadatori.

Cu toate acestea, epopeea burmezei de astazi, a inceput din 1930, cand o pisica femela a fost adusa in Statele Unite din Burma. Pisica, numita Wong Mau, i-a atras atentia lui Joseph Thompson, un medic proaspat pensionat din marina americana, drept pentru care acesta a luat-o in casa sa din San Francisco.

In urma imperecherii lui Wong Mau cu pisici siameze, Thompson a constatat ca Burmeza era o rasa distincta mai degraba decat o varianta a siamezei. Astfel, doctorul a inceput un program de imperechere bine pus la punct pentru a consacra Burmeza ca noua rasa americana. Trei varietati de culoare au fost identificate: brun cu extremitatile inchise la culoare, maro deschis cu extremitatile mai inchise la culoare si brun-ciocolatiu inchis. In cele din urma, Thompson se decide sa imperecheze numai exemplarele brun-ciocolatii, considerandu-le cele mai frumoase si mai deosebite.

Rasa a fost controversata de la inceput. Crescatorii de siameze s-au opus cu tarie, ei considerand-o pe Wong Mau siameza de calitate slaba si nu-si doreau ca genele ei sa altereze fondul lor genetic pur. Alti iubitori de pisici, cu toate acestea, au fost impresionati rapid de aspectul si personalitatea Burmezei.

Cat Fanciers’ Association (CFA) accepta pentru prima data Burmeza pentru a fi omologata in 1936, dar datorita numeroaselor controverse iscate si programelor de selectie slabe, CFA, in 1947, suspenda omologarea Burmezei. Dupa acest esec, crescatorii si-au canalizat eforturile in directia ameliorarii rasei. In 1953, CFA reintroduce Burmeza pentru recunoastere si in 1957 i se acorda dreptul de a participa in cadrul expozitiilor feline si statutul de membra. Ulterior, rasa a fost perfectionata prin intermediul programelor de selectie, astfel evidentiindu-se trei tipuri conformationale distincte.

Rasa este recunoscuta de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Féline) si Asociatia Felina Romana (AFR).

Burmeza europeana a fost acceptata de catre CFA in 1994. In cadru CFF, CCA si UFO, rasa este acceptata in cadrul expozitiilor feline sub denumirea de „burmeza straina”.

Aspectul exterior si dimensiunile

Deoarece aspectul exterior al Burmezei s-a modificat de-a lungul anilor, astazi exista trei tipuri diferite: Burmeza moderna, traditionala si europeana. Astazi, Burmeza moderna este favorita in cadrul expozitiilor feline. Ea este caracterizata printr-un corp compact, robust, care este surprinzator de greu ca si masa corporala, un cap rotund, un bot scurt si lat si ochi rotunzi, proeminenti si bine distantati. Culorile acceptate sunt culoarea samurului (brun), culoarea sampaniei, albastru si platina.

Burmeza traditionala seamana mult mai mult cu rasa care a fost prima data importata in America: robusta si musculoasa, dar cu trasaturi ale capului complet diferite. Capul este usor rotunjit, fata este plata, iar botul este lat, patratos si bine dezvoltat. Burmeza traditionala se gaseste in aceleasi culori ca si cea moderna.

Burmeza europeana este cunoscuta si sub denumirea de tipul strain. Aceasta este o pisica de talie medie, eleganta, care nu este nici anorexica si nici dolofana, ci undeva intre ele. Ochii sunt usor oblici. Burmeza europeana se gaseste intr-o gama larga de culori, incluzand brun, albastru, ciocolatiu, liliachiu, rosu, crem, seal tortie, brown tortie, blue tortie, chocolate tortie si liliac tortie.

Facand abstractie de tiparul conformational, Burmeza este o pisica de talie medie, bine facuta, atletica, cu urechile bine distantate, mai late la baza si cu varful rotunjit, ochi mari, stralucitori, de nuante galben. Trupul le este zvelt si picoarele elegante, cu labe mici si ovale dandu-i Burmezei o alura aristocratica. Pieptul este puternic si rotunjit. Coada este de lungime medie, conica, terminandu-se cu un varf rotunjit.

Toate cele trei tipuri prezinta doua trasaturi comune, respectiv blana scurta, matasoasa, foarte lucioasa, de textura satinului si personalitatea lor, care este in stare sa cucereasca chiar si pe cel mai inversunat ailurofob.

Personalitatea

Burmezele sunt active si foarte inteligente, placandu-le sa se joace, in special daca stapanul lor se implica in joc. In orice caz, daca va petreceti majoritatea timpului departe de casa, Burmeza nu este tocmai cea mai potrivita rasa de pisici pentru voi. Burmeza este extrem de devotata si sociabila, necesitand din partea voastra un timp apreciabil pentru a-i tine companie. In aceasta situatie, in cazul in care sunteti hotarat sa intrati in posesia unei Burmeze, este cel mai indicat sa achizitionati doua pentru a-si tine companie una celeilalte.

Ca si siamezele, Burmezele pot fi vorbarete, galagioase, dar au miorlaitul mai suav, mai melodios decat acestea si si-l folosesc in special atunci cand vor sa atraga atentia asupra unui lucru primejdios sau sa-si avertizeze proprietarul ca au castronasele de hrana goale. Atunci cand „discuta” cu persoanele lor favorite, ele emit o multitudine de miorlaituri dragalase si expresive.

Burmeza poate fi o pisica hotarata, ferma. Odata ce si-au pus in cap ceva, respectiv sa se catare in poala ta sau sa-si bage botul in farfuria ta, singura solutie este sa renunti si sa accepti inevitabilul. Prietena voastra, Burmeza va rezista mai mult in orice lupta a ambitiilor.

Relatiile cu familia si casa

Burmeza este un companion excelent pentru copii, fiind foarte toleranta cu nazbatiile acestora. Ea se va intelege bine si cu alte animalute de casa atata timp cat creste impreuna cu acestea si acestea se lasa dominate de dumneaei. Sunt pisici carora le place sa se implice in activitatile familiei sale, invatand foarte repede sa deschida usile, doar pentru a fi in compania stapanilor lor.

Burmeza nu este o pisica extrem de pretentioasa adaptandu-se cu usurinta atat vietii intr-un apartament de bloc cat si intr-o casa la tara.

Aspecte particulare

Blana Burmezei, neteda si lucioasa, necesita o minima ingrijire. Perierea minutioasa cu o perie de buna calitate sau cu un pieptan din inox, o data pe saptamana, va va mentine Burmeza intr-o forma maxima. Gherutele trebuie scurtate la fiecare aproximativ 2-4 saptamani.

Femela este destul de precoce, atingand maturitatea sexuala in jurul varstei de 9 luni. Puii se nasc in numar de 4-5 la fiecare fatare, dar coloritul lor se stabilizeaza abia in jurul varstei de 3-4 luni.

Boli si afectiuni curente

Burmeza este predispusa gingivitei, motiv pentru care ar trebui sa beneficieze de controale stomatologice o data pe an si de ingrijiri speciale (detartraj, periaj dentar profesionist) atunci cand este necesar. Hranirea acesteia cu hrana granulata de buna calitate o va ajuta sa-si mentina dintii curati, dar ingrijirea dentara suplimentara este adesea necesara pentru a-i intretine dantura in perfecta stare de sanatate. De asemenea, Burmeza este predispusa afectiunilor oftalmologice si neurologice, dar s-au sesizat numai cazuri exceptionale.

Desi destul de rar, alte probleme semnalate care afecteaza Burmeza moderna includ diformitatile craniene la pisoii nou-nascuti, lacrimarea excesiva si problemele respiratorii datorita dimensiunii reduse a nasului. Din spusele crescatorilor, Burmeza traditionala si cea europeana sunt lipsite de aceste probleme.

Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare.

Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.

Speranta medie de viata a Burmezei este de 13-15 ani, dar la aceasta rasa s-au raportat si exemplare mult mai longevive (18-20 ani).

Etichete