Ce este cardiomiopatia?
Cardiomiopatia este un termen utilizat pentru a descrie bolile mușchiului inimii. La pisici, au fost descrise trei clase ale cardiomiopatiei: hipertrofică, dilatativă și intermediară (de tranziție) sau restrictivă. În cazul tuturor claselor, boala cardiacă, de regulă, determină semne clinice de insuficiență cardiacă. Cardiomiopatia poate fi întâlnită ca o afecțiune primară sau secundară altor boli.
Care sunt semnele clinice observate în cardiomiopatie?
Adesea, pisicile își vor modifica nivelul de activitate încât să-i poată face față, ceea ce va face ca diagnosticarea cardiomiopatiei să fie dificilă până când aceasta este destul de avansată.
În stadiile timpurii ale bolii, pisica poate să nu prezinte niciun semn de boală. Această situație poartă denumirea de boală cardiacă compensată. Adesea, pisicile își vor modifica nivelul de activitate încât să-i poată face față, ceea ce va face ca diagnosticarea cardiomiopatiei să fie dificilă până când aceasta este destul de avansată. Pe termen lung, pisicile care suferă de orice tip de cardiomiopatie prezintă un risc crescut de a dezvolta insuficiență cardiacă congestivă, tromboembolism și hipertensiune.
Dezvoltarea insuficienței cardiace congestive – Dificultățile în respirație (dispneea) și letargia sunt semnele cel mai frecvent observate în insuficiența cardiacă congestivă și sunt consecința incapacității inimii de a pompa sângele în mod eficient.
Tromboembolismul – Alterarea circulației sângelui în camerele mărite ale inimii crește riscul formării de coaguli de sânge (trombi) la nivelul inimii. Dacă părți din tromb se detașează, acestea pot fi antrenate de torentul de sânge și pot bloca vasele mai mici de sânge. Acești coaguli de sânge care călătoresc prin vasele de sânge sunt denumiți emboli, iar cel mai obișnuit loc în care aceștia se cantonează este la originea aortei, care este cea mai mare arteră din corp. Acest lucru va avea drept consecință obstrucționarea aprovizionării cu sânge a membrelor posterioare, un fenomen dureros și care induce paralizie. Acest blocaj este menționat adesea ca tromb sau tromboză în șa de cal. Deși, extrem de rar, unele pisici își pot reveni cu ajutorul tratamentului adecvat, tromboembolismul este o complicație potențial fatală a oricărei cardiomiopatii.
Hipertensiunea – Presiunea sanguină ridicată sau hipertensiunea este o posibilă complicație observată în multe cazuri de cardiomiopatie hipertrofică. Aceasta poate avea drept consecință o sângerare spontană, cum ar fi o sângerare nazală sau o hemoragie la nivelul ochiului; este o cauză frecventă a dezlipirii de retină și a orbirii bruște la pisici. Dezlipirea de retină poate fi observată ca o pierdere bruscă a vederii însoțită de pupilele larg dilatate. Orbirea va deveni permanentă dacă retina nu se „reatașează” în câteva zile și va necesita tratament de urgență imediat. Medicamentele care reduc presiunea sângelui pot fi utilizate pentru a trata pisicile cu această problemă. Măsurarea presiunii sanguine la pisici este o provocare și o manoperă dificilă datorită dimensiunilor lor reduse; în plus, presiunea sanguină crește odată cu stresul, ceea ce face ca interpretarea rezultatelor să fie dificilă. În cazul multor pisici, hipertensiunea este detectată numai după ce apare o problemă. Examinarea ochilor poate oferi indicii timpurii ale hipertensiunii deoarece vasele retiniene de sânge pot prezenta anumite modificări și pot fi observate mici hemoragii. Pentru mai multe informații privind hipertensiunea, vă invit să consultați materialul Hipertensiunea.
Cum este diagnosticată cardiomiopatia?
Diagnosticul de boală cardiacă poate fi suspectat pe baza semnelor clinice, a radiografiilor toracice și a electrocardiografiei (EKG). Diagnosticul specific al tipului de cardiomiopatie se realizează cu ajutorul ultrasonografiei cardiace sau al ecocardiografiei.
În cazurile în care hipertensiunea este suspectată, presiunea sanguină poate fi evaluată dacă este disponibil echipamentul adecvat. Examinarea retinei poate oferi indicii ale hipertensiunii atunci când măsurarea presiunii sanguine nu poate fi efectuată.
Alte teste și în special cele de sânge pot fi efectuate cu scopul de a verifica dacă cardiomiopatia nu este secundară unei alte boli.
Ce cauzează cardiomiopatia?
Unele cazuri de cardiomiopatie, în special cardiomiopatia restrictivă, par a fi congenitale. La pisicile vârstnice, hipertiroidismul, frecvent, cauzează cardiomiopatie hipertrofică. Insuficiența renală poate cauza hipertensiune și cardiomiopatie. În trecut, o cauză comună a cardiomiopatiei dilatative, care în prezent este o boală rară, era deficiența de taurină, care este un aminoacid esențial pentru pisică. Hrana pentru pisici este suplimentată cu taurină, astfel că această boală este întâlnită numai la pisicile care sunt hrănite cu diete preparate în casă sau de proastă calitate sau cu hrană pentru câini.
Cum se tratează cardiomiopatia?
Hipertiroidismul este cea mai eficient tratabilă cauză a cardiomiopatiei, deoarece vindecarea completă a bolii cardiace este posibilă, dacă hipertiroidismul este diagnosticat și tratat de timpuriu.
În cazurile în care cauza primară a bolii cardiace este depistată, atunci tratarea acelei cauze poate duce la ameliorarea sau remiterea bolii cardiace. Hipertiroidismul este cea mai eficient tratabilă cauză a cardiomiopatiei, deoarece vindecarea completă a bolii cardiace este posibilă, dacă hipertiroidismul este diagnosticat și tratat de timpuriu. În cazurile în care nu este identificată nicio cauză, boala fiind denumită cardiomiopatie idiopatică, precum și în cazurile în care boala cardiacă persistă după tratarea cauzei care a generat-o, atunci va fi nevoie de medicație.
Tratamentul variază de la caz la caz, dar poate include:
- Diuretice dacă este prezentă insuficiența cardiacă congestivă.
- Beta-blocanți pentru a reduce rata cardiacă dacă aceasta este excesivă.
- Blocanți ai canalelor de calciu pentru a ajuta mușchiul cardiac să se relaxeze și ca urmare, pentru a favoriza umplerea mai eficientă a inimii.
- Aspirina poate fi utilizată pentru efectele sale în reducerea riscului de formare a trombilor și a tromboembolismului. Dozarea aspirinei trebuie să se facă întotdeauna și întocmai cum a fost recomandată de medicul veterinar, deoarece aspirina poate fi toxică la pisici. Intoxicația cu aspirină, care poate apărea dacă doza sau frecvența de administrare a aspirinei este prea mare, poate cauza vărsături și hemoragie internă. Dacă pisica voastră prezintă aceste semne, încetează să mai mănânce sau pare suferindă, terapia cu aspirină va trebui să fie întreruptă și va trebui să solicitați imediat asistența medical-veterinară de specialitate.
- Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) – aceste medicamente, de asemenea, se dovedesc eficiente în controlul insuficienței cardiace congestive.
- Medicamente care reduc presiunea sanguină - medicamente speciale pot fi necesare pentru tratarea hipertensiunii.
Care este prognosticul?
Pisicile cu cardiomiopatie idiopatică se pot menține stabile timp de câțiva ani.
Prognosticul pe termen lung pentru o pisică cu cardiomiopatie este extrem de variabil, în funcție de cauza acestei boli. Pisicile cu cardiomiopatie idiopatică se pot menține stabile timp de câțiva ani.