Astmul și bronșita la pisici

De Dr. Rocsana Timotin , 10 iulie 2015

Pisica a început să aibă accese de tuse la intervale scurte de timp. Am crezut că încearcă să elimine un ghemotoc de păr. Medicul meu veterinar a diagnosticat-o cu bronșită și astm felin. N-am știut că pisicile ar putea suferi de așa ceva.

Astmul felin afectează un număr destul de însemnat de pisici și, adesea, se asociază cu bronșita. „Astmul” este practic o inflamație acută sau cronică a căilor respiratorii asociată cu câteva efecte fiziologice, respectiv:

  • Reactivitate crescută la diferiți stimuli nocivi
  • Îngustarea/comprimarea sau constricția căilor respiratorii
  • Reversibilitatea constricției căilor respiratorii
  • Prezența celulelor inflamatorii în interiorul căilor respiratorii

Termenul de „bronșită felină” descrie tusea și/sau respirația dificilă și șuierătoare care apare ca urmare a inflamației căilor respiratorii inferioare. Astmul și bronșita sunt, în mod caracteristic, două aspecte ale aceluiași sindrom.

Dacă căile respiratorii ale pisicii sunt sensibile la anumiți stimuli, expunerea la acești agenți poate provoca un răspuns inflamator, iar pisica va prezenta spasme bronșice, o producție crescută de mucus și, eventual, acumularea de mucus la nivelul căilor respiratorii. Imposibilitatea de a-și elibera bronhiile de mucus poate conduce la obstrucția căilor respiratorii și poate vulnerabiliza pisica la a dezvolta infecții respiratorii secundare. Obstrucția cronică a căilor respiratorii poate bloca aerul în pasajele pulmonare de calibru mic denumite alveole, ducând la umflarea acestora în exces și lezarea pulmonilor.

Tusea și distresul respirator (respirația cu dificultate, scurtarea respirației, respirația cu gura deschisă etc.) sunt cele mai frecvente semne ale astmului și bronșitei feline. Tusea este un aspect clinic extrem de sugestiv, deoarece tusea are relativ puține cauze la pisici. Pisicile care tușesc se așează într-o poziție ghemuită cu gâtul extins. De asemenea, aceste pisici vor avea o respirație dificilă și șuierătoare – uneori, suficient de puternică încât s-o puteți auzi dacă vă aflați în apropierea pisicii.

Anumite pisici sunt mai predispuse la a face astm?

Bronșita și astmul felin sunt cel mai frecvent diagnosticate la pisicile cu vârste cuprinse între 2 și 8 ani, iar siamezele se pare că prezintă un risc mai crescut de a dezvolta acest sindrom de boli. Pisicile supraponderale și obeze, de asemenea, prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta boli respiratorii cronice și, într-un studiu clinic, se sugerează faptul că aceste boli ar fi mai frecvent întâlnite la femele.

Care sunt cauzele bronșitei și astmului felin?

Cauza exactă a inflamației asociate bronșitei și astmului felin este necunoscută. Este mai indicat să fie luați în considerare factorii declanșatori care amplifică inflamația și provoacă semnele asociate bronșitei și astmului. Acești factori declanșatori pot fi reprezentați de:

  • Praful sau pulberile ce provin de la nisipul igienic al pisicilor
  • Fumul de țigară
  • Parfumurile
  • Odorizantele de cameră
  • Fixativul de păr
  • Produsele de curățat/împrospătat carpetele
  • Parfumurile și substanțele aromate adăugate detergenților de rufe și/sau balsamurilor de rufe

Cum este diagnosticat astmul?

Diagnosticarea astmului și bronșitei la pisici necesită excluderea celorlalte boli care induc semne respiratorii. Aceste boli includ pneumonia infecțioasă (fungică, bacteriană, parazitară), dirofilarioza cardiacă a pisicilor (pisicile sunt gazde atipice și accidentale pentru parazitul care provoacă dirofilarioza cardiacă canină), paraziții pulmonari primari și procesele tumorale (fie o tumoră pulmonară, fie una care a metastazat sau a diseminat în pulmoni dintr-o altă regiune a corpului).

Diagnosticarea astmului și bronșitei la pisici necesită excluderea celorlalte boli care induc semne respiratorii.

Testele de diagnostic vor include o hemoleucogramă completă (HLG), examenul biochimic al sângelui, examinarea materiilor fecale și analiza de urină. Aceste teste vor evalua starea generală de sănătate a pisicii și ar putea să ofere indiciile necesare depistării cauzei care stă la baza apariției semnelor respiratorii. Un anumit tip de leucocite (celulele albe ale sângelui), eozinofilul, este asociat în mod obișnuit cu stările alergice sau bolile parazitare, iar prezența lui susține diagnosticul prezumtiv de astm. În unele cazuri, vor fi efectuate teste speciale pe probele de fecale pentru depistarea viermilor pulmonari. Testele suplimentare de diagnostic pot fi reprezentate de:

  • Testarea pentru dirofilarioza cardiacă („viermele inimii”). Acesta este un test de sânge și trebuie să fie efectuat la orice pisică care tușește.
  • Testarea pentru leucemia felină și virusul imunodeficienței feline. Această testare este deosebit de utilă în stabilirea statusului general de sănătate al pisicii.
  • Radiografiile toracice. Există câteva modificări caracteristice observate pe radiografiile pulmonare ale pisicilor cu astm sau bronșită. Radiografiile, de asemenea, se dovedesc utile în a exclude alte cauze pulmonare sau cardiace. De exemplu, dirofilarioza cardiacă a felinelor și viermii pulmonari produc leziuni specifice și sugestive care pot fi sesizate pe radiografii.
  • Bronhoscopia cu examen citologic și/sau examenul microbiologic. Bronhoscopia este o procedură care în mod tipic este efectuată de un medic veterinar specialist și care-i permite medicului veterinar să vizualizeze căile respiratorii ale pisicii anesteziate cu ajutorul unui tub subțire de fibră optică. Odată cu bronhoscopia pot fi prelevate probe de mucus și celule ce căptușesc bronhiile pentru a fi examinate la microscop și pentru a fi efectuate examene microbiologice.
  • Lavajul traheal. Lavajul traheal constă în „spălarea” traheii cu o cantitate redusă de soluție salină sterilă, astfel prelevându-se celule și mucus de la acest nivel. Probele astfel obținute pot fi examinate sub aspect microbiologic (puse pe medii de cultură) și pot fi examinate la microscop.

În majoritatea cazurilor, nu este identificată o singură cauză, în ciuda unor investigații în scop de diagnostic, amănunțite și complete. Chiar și atunci când cauza generatoare nu este identificată, multe dintre pisici pot atinge o calitate a vieții rezonabilă cu ajutorul tratamentului.

Cum se tratează astmul?

Odată ce celelalte boli sunt fie identificate și tratate, fie excluse, poate fi inițiat tratamentul pentru bronșită și astm. Tratamentul acestui sindrom morbid este mai degrabă un „management” având în vedere că vindecarea se produce arareori. În mod tipic, reușita managementului bronșitei și astmului felin implică îmbinarea unora dintre măsurile următoare:

  • Evitarea factorilor declanșatori – Orice factor declanșator care agravează problemele de respirație la pisicile cu acest diagnostic va trebui să fie evitat. Acest lucru implică încercarea diferitelor tipuri de nisipuri igienice pentru litiera pisicii, eliminarea fumului de țigară din casă etc. Este extrem de important să acordați o atenție deosebită factorilor ambientali care ar putea agrava sau înrăutăți afecțiunea.
  • Normalizarea condiției corporale – Starea de supraponderabilitate sau de obezitate cauzează inflamație sistemică care poate contribui la apariția bronșitei și astmului felin, precum și la intensificarea efortului de funcționalitate al inimii și pulmonilor. Normalizarea condiției corporale este critică pentru gestionarea cu succes a pacientului cu bronșită sau astm felin.
  • Bronhodilatatorii – Substanțele bronhodilatatoare sunt inhalate și se utilizează pentru a „deschide” căile respiratorii, permițându-i pisicii să recirculeze aerul în și din pulmoni cu o mai mare ușurință. Pentru ca acestea să fie eficiente, ele trebuie să fie utilizate constant, întocmai cum v-au fost prescrise de către medicul vostru veterinar.
  • Corticosteroizii – Corticosteroizii au efecte antiinflamatorii puternice și asigură alinarea pisicilor care manifestă dificultăți respiratorii ca urmare a bronșitei și astmului felin. Pisicii i se poate administra o injecție cu un corticosteroid cu acțiune de lungă durată care are capacitatea de a atenua simptomele timp de câteva săptămâni sau chiar luni de zile. Mult mai frecvent, pisicilor li se prescrie un corticosteroid ce se administrează pe cale inhalatorie în încercarea de a limita efectele steroidului asupra pulmonilor și de a minimaliza efectele secundare negative ale acestora. Din fericire, pisica este pacientul cel mai „rezistent” la efectele secundare ale corticosteroizilor.
  • Profilul alimentar hipoalergenic – Medicul vostru veterinar vă poate ajuta să depistați dacă astmul pisicii voastre va fi mai bine controlat dacă aceasta consumă o hrană fie mai puțin alergenică, fie una realmente hipoalergenică. În cazul unei astfel de alimentații este nevoie de timp pentru a-i tatona efectele la pisicile cu bronșită sau astm felin, dar poate reduce regimul medicamentos, respectiv, dozele sau frecvența cu care sunt administrate medicamentele antialergice.
  • Acupunctura medicală – Neuro-modularea prin intermediul acupuncturii medicale poate reprezenta o tehnică prin care se poate asigura atenuarea simptomelor pisicilor suferinde de bronșită sau astm felin. La pisicile care răspund la acupunctura medicală, necesitatea utilizării medicației pentru controlul simptomelor lor poate fi diminuată.

Pisica mea se va vindeca de astm și bronșită?

Pisicile cu bronșită și astm felin rareori se vindecă. Scopul tratamentului este acela de a diminua severitatea și frecvența „atacurilor” și de a ameliora calitatea generală a vieții pisicii. Majoritatea pisicilor cu bronșită și astm felin pot avea o viață activă și lipsită de suferință.