Alergia – noțiuni generale la pisici

De Dr. Rocsana Timotin , 27 aprilie 2015

Ce sunt alergiile și cum vă afectează ele pisicile?

Una dintre cele mai frecvente boli care afectează pisicile este alergia. Alergia se instalează atunci când sistemul imunitar al pisicii „reacționează în exces” la substanțele străine denumite alergeni sau antigene. Alergenii și antigenele sunt proteine străine simple pe care sistemul imunitar al organismului încearcă să le îndepărteze. Aceste reacții exagerate se manifestă în una dintre următoarele trei modalități:

  1. Cea mai frecventă manifestare este mâncărimea pielii, fie localizată la o anumită zonă, fie sub forma unei reacții generalizate pe toată suprafața corporală a pisicii.
  2. O altă formă de manifestare implică sistemul respirator și induce tuse, strănut și respirație fornăitoare sau șuierătoare. Uneori, acestor manifestări li se poate asocia secreția nazală și/sau oculară.
  3. O a treia formă de manifestare a alergiei implică sistemul digestiv, provocând vărsături, flatulență sau diaree.

Câte tipuri de alergii există?

Există patru tipuri frecvente de alergii la pisică: de contact, la purici, alimentară și inhalatorie. Fiecare dintre acestea are semne clinice comune, dar și caracteristici unice.

Ce este alergia de contact și cum este tratată?

Alergiile de contact sunt cele mai rar întâlnite dintre cele patru tipuri de alergii la pisici.

Ele produc o reacție locală pe piele ca urmare a contactului cu o substanță agresoare (alergenică).

Ele produc o reacție locală pe piele ca urmare a contactului cu o substanță agresoare (alergenică). Exemplele de alergie de contact sunt reprezentate de reacțiile la șampoane, zgărzile și pipetele tip spot-on antiparazitare contra puricilor sau la anumite tipuri de materiale de așternuturi, cum ar fi cele din lână. Dacă pisica este alergică la astfel de substanțe, aceasta va manifesta o iritație și o mâncărime a pielii la locurile de contact. Înlăturarea substanțelor iritante de contact rezolvă problema. Însă, identificarea alergenului poate fi o adevărată provocare și este extrem de dificilă în multe cazuri.

Ce este alergia la purici și cum este tratată?

Alergia la purici este cea mai frecventă alergie la pisici.

Pisica alergică la purici prezintă o reacție pruriginoasă (induce mâncărime sau prurit) severă atunci când saliva de purice este inoculată în piele.

O pisică normală va prezenta numai o iritație minoră a pielii la locul mușcăturii ca răspuns la ciupiturile de purici. Pisica alergică la purici, pe de altă parte, va prezenta o reacție pruriginoasă (induce mâncărime sau prurit) severă atunci când saliva de purice este inoculată în piele. O singură mușcătură provoacă o mâncărime atât de intensă încât pisica se scarpină sau se toaletează atât de sever, pierzându-și o mare parte din păr. Adesea, pisica cu alergie la purici va prezenta răni deschise sau cruste pe piele, ce vor duce la o infecție bacteriană secundară a pielii (piodermită). Zona cel mai frecvent implicată este cea de deasupra crupei și/sau baza cozii. În plus, pisica poate prezenta numeroase mici cruste în zona capului și gâtului. Aceste cruste sau răni acoperite de coajă, adesea, poartă denumirea medicală de dermatită miliară, un termen care a fost creat deoarece crustele seamănă cu semințele de mei (meiul în engleză se traduce millet).

Cel mai important tratament în cazul alergiei la purici este eliminarea infestației cu purici. De aceea, controlul și combaterea stricte a infestațiilor cu purici sunt temelia fundamentală a reușitei tratamentului. Din păcate, acest lucru poate fi foarte dificil de realizat în climatele umede și calde, în care o nouă populație de purici poate apărea la fiecare 14–20 de zile. Produsele antiparazitare anti-purici aplicabile topic cu o frecvență lunară pot ucide puricii înainte ca aceștia să vă poată mușca pisica. Atunci când controlul puricilor nu este posibil, tratamentul cu corticosteroizi (injecțiile cu steroizi) poate fi utilizat pentru a bloca reacția alergică și a oferi calmarea imediată a mâncărimii. Acest tip de tratament, adesea, se dovedește a fi o parte necesară a tratamentului inițial al alergiilor la purici. Din fericire, pisicile par să fie relativ mult mai rezistente la efectele secundare negative ale steroizilor decât alte specii de mamifere. Dacă o infecție bacteriană secundară a pielii apare ca urmare a dermatitei alergice la purici, tratamentul cu antibioticul corespunzător va trebui să fie inițiat, în general, timp de 2–4 săptămâni.

Ce este alergia inhalatorie sau atopia și cum este tratată?

Alergia inhalatorie sau atopia este apreciată a fi al treilea cel mai frecvent tip de alergie la pisici. Uneori, aceasta mai este cunoscută și ca „alergia sezonieră”, când este legată de granulele de polen.

Majoritatea pisicilor care au o alergie inhalatorie sunt alergice la mai mulți alergeni.

Pisicile pot fi alergice la toate tipurile de alergeni inhalatori la care sunt alergici și oamenii. Aceștia pot fi reprezentați de polenul produs de anumiți arbori (cedru, frasin, stejar etc.), polenul anumitor ierburi (în special, iarba de Bermuda), polenul anumitor buruieni (rugina etc.), mucegaiuri, rugina și bine-cunoscutul acarian de praf al casei. Atunci când oamenii inhalează acești alergeni, aceștia manifestă alergia sub forma unei probleme respiratorii. Uneori, atopia este denumită „febra de fân”. Reacția primară a pisicii cu atopie este mâncărimea (pruritul) generalizată și severă.

Majoritatea pisicilor care au o alergie inhalatorie sunt alergice la mai mulți alergeni. Dacă numărul de alergeni este mic și aceștia sunt prezenți sezonier, starea de mâncărime poate dura numai câteva săptămâni pe parcursul uneia sau a două perioade ale anului. Dacă numărul de alergeni este mare sau aceștia sunt prezenți pe tot parcursul anului, pisica va manifesta mâncărime în mod constant.

Unii alergeni pot fi absorbiți prin piele.

Tratamentul depinde în mare măsură de durata sau caracterul sezonier sau nu al alergiei. Astfel, acesta implică una din două abordări:

  • Prima abordare implică utilizarea corticosteroizilor (steroizilor) și a șampoanelor medicamentate. Steroizii vor bloca în mod impresionant reacția alergică în majoritatea cazurilor și vor determina o ameliorare rapidă a semnelor clinice ale pisicii. Steroizii pot fi administrați pe cale orală sau prin injectare, în funcție de starea pisicii. Așa cum am menționat anterior, efectele secundare ale steroizilor sunt mult mai rar întâlnite la pisici decât la câini sau om. Dacă steroizii sunt indicați în cazul pisicii voastre, veți primi recomandările necesare pentru utilizarea lor adecvată. Unele pisici sunt ajutate în mod considerabil de șampoanele hipoalergenice sau medicamentate. S-a demonstrat faptul că anumiți alergeni pot fi absorbiți prin piele. Îmbăierile frecvente vor reduce anvergura expunerii la antigeni prin această cale. În afara îndepărtării antigenelor de suprafață, îmbăierea în sine va oferi o oarecare alinare temporară a mâncărimii și poate permite utilizarea unor doze mai reduse de steroizi.
  • O a doua abordare de tratament pentru alergia inhalatorie este reprezentată de desensibilizarea cu injecțiile pe bază de antigeni specifici sau „injecțiile pentru alergie”. Această terapie nu trebuie să fie confundată cu terapia cu corticosteroizi. Odată ce sursele specifice ale alergiei sunt identificate prin intermediul testelor de sânge alergologice (cel mai frecvent, testele de sânge ce vizează IgE) sau al testării cutanate intradermice, cantități foarte mici de antigeni sunt injectate săptămânal. Scopul este acela de a „reprograma” răspunsul sistemului imunitar al organismului la alergenii în cauză. Se speră că odată cu trecerea timpului, sistemul imunitar va deveni mai puțin reactiv la alergenii care cauzează alergia. Dacă terapia de desensibilizare se dovedește utilă în tratarea și vindecarea pisicii, injecțiile, adesea, vor fi administrate timp de mai mulți ani. În cazul majorității pisicilor, obiectivul realist este acela de a reduce în mod semnificativ severitatea mâncărimii/pruritului mai degrabă decât de a-l elimina în mod complet. La unele pisici, pruritul și semnele clinice asociate pot dispărea complet, în timp ce altele suferă o minimă îmbunătățire a acestor probleme. Steroizii nu sunt utilizați în cadrul acestui protocol de tratament, excepție făcând numai situațiile în care sunt utilizați când și când. În mod obișnuit, aproximativ jumătate din pisicile care beneficiază de terapia de desensibilizare vor manifesta o reducere semnificativă a semnelor lor clinice. Această abordare terapeutică, de regulă, este recomandată pentru pisicile vârstnice sau de vârstă mijlocie care manifestă prurit în permanență (pe tot parcursul anului) ca urmare a alergiei inhalatorii.

Deși desensibilizarea este modalitatea ideală de a trata alergia inhalatorie, aceasta are anumite neajunsuri și, uneori, se dovedește a nu fi cea mai bună alegere în anumite circumstanțe.

  • Costul: Este cea mai scumpă formă de tratament.
  • Vârsta pacientului: Ținând cont de faptul că multe pisici ajung să dezvolte alergii suplimentare pe măsură ce înaintează în vârstă, pisicile mai tinere vor trebui să fie testate din nou la 1–3 ani mai târziu.
  • Rata de succes: Aproximativ 50% din pisici vor prezenta un răspuns excelent. Circa 25% au un răspuns parțial spre bun. Circa 25% au un răspuns minim sau nici un răspuns. Aceleași statistici sunt reale și în cazul oamenilor ce beneficiază de terapia de desensibilizare.
  • Timpul de răspuns: Timpul în care se constată un răspuns evident poate fi de la 2 la 5 luni, sau mai lung.
  • Interferența cu steroizii: Pisicile vor trebui să nu primească steroizi pe cale orală timp de 2 săptămâni sau steroizi pe cale injectabilă timp de 6–12 săptămâni înainte de testare. Aceste medicamente vor interfera cu rezultatele testării.

Ce este alergia alimentară și cum este tratată?

Pisicile este prea puțin probabil să se nască cu alergii alimentare.

Mult mai frecvent, ele dezvoltă alergii la produse alimentare pe care le consumă de mai mult timp.

Mult mai frecvent, ele dezvoltă alergii la produse alimentare pe care le consumă de mai mult timp. Alergiile alimentare, în prezent, sunt estimate a fi a doua cauză declanșatoare a dermatitei alergice la pisici. Cel mai frecvent, alergia se dezvoltă ca răspuns la compușii proteici din hrană; de exemplu, carnea de vită, de porc, de pui sau de curcan. Proteinele vegetale, cum ar fi cele ce se găsesc în porumb sau grâu, pot cauza alergii alimentare în anumite cazuri. Alergia alimentară poate provoca oricare dintre semnele clinice discutate anterior, inclusiv mâncărime, tulburări digestive și probleme respiratorii. Testarea pentru alergie alimentară este recomandată atunci când semnele clinice sunt prezente de câteva luni, atunci când pisica prezintă un răspuns slab la steroizi sau atunci când o pisică foarte tânără prezintă prurit fără alte cauze evidente de alergie. Testarea se realizează cu ajutorul testelor de sânge (IgE) sau prin hrănirea pisicii suspectate cu o dietă de eliminare sau cu o dietă hipoalergenică specială. Întrucât sunt necesare cel puțin opt săptămâni ca toate celelalte produse alimentare să fie eliminate din organism, pisica va trebui să mănânce exclusiv această dietă specială pentru o perioadă de minimum 8–12 săptămâni. Dacă se constată un răspuns pozitiv, veți fi sfătuiți cum să procedați în continuare. În cazul în care pisica nu este hrănită exclusiv cu această dietă, rezultatele testării nu vor putea fi luate în considerare; altfel spus, nu se va putea aprecia eficiența sau nu a acesteia. Acest lucru înseamnă că, pe tot parcursul acestei perioade, pisica nu va trebui să primească absolut nicio recompensă, alte alimente, alimente din consumul uman sau medicamente aromate pentru creșterea palatabilității. Importanța respectării acestor recomandări nu poate fi subliniată îndeajuns. Chiar și oferirea accidentală a unei cantități infime din proteina incriminată și depistată ca fiind alergenică poate duce la invalidarea testării.

Ținând cont de faptul că pisicile care sunt testate pentru alergia inhalatorie, în general, prezintă mâncărime în permanență, un test dietetic pentru depistarea alergiei alimentare poate fi efectuat în timp ce se testează alergenii inhalatori și se prepară antigenele.